Comitetul de Ministri, sub incidenta Articolului 15 al Statutului Consiliului Europei,
Considerînd ca scopul Consiliului Europei este acela de a ajunge la o mai mare unitate între membrii sai, în scopul pastrarii si realizarii idealurilor si principiilor pe care le are ca mostenire comuna:
Reamintind Rezolutia 13 / 1975 care contine recomandari asupra situatiei sociale a nomazilor în Europa si tinînd cont de actiunile guvernelor statelor membre în implementarea acestor recomandari;
Luînd nota ca multi nomazi se confrunta cu dificultati în privnta statutului legal, în mod particular în materie de circulatie si stabilire, datorita lipsei unei suficiente legaturi de nationalitate sau rezidenta cu un anumit stat;
Considerînd ca este de dorit sa contribuie la nivel european la solutionarea armonioasa a acestor probleme, în mod particular din motive umanitare, într-o maniera care sa tina cont de legislatia fiecarui stat membru, respectînd în acelasi timp modul de viata al nomazilor;
Tinînd cont de prevederile Articolelor 8 si 14 ale Conventiei Europene pentru Drepturile Omului, cît si a Articolului 2 al Protocolului nr. 4 al Conventiei;
Avînd în vedere dorinta exprimata de Conferinta Ministrilor Europeni de Justitie , care a avut loc la Atena, în mai 1982, problemele cu ridicate de nomazi ar trebui examinate, în cea mai mare parte, în cadrul structurilor existente ale Consiliului Europei,
Recomanda guvernelor statelor membre sa ia toate masurile necesare pentru a da efect principiilor mentionate mai jos:
Principii
Prezenta recomandare se aplica persoanelor care, din motive traditionale, sînt obisnuite sa urmeze un mod de viata itinerant (nomad).
1. Non-discriminarea
În legislatia si practicile legate de circulatia si resedinta persoanelor, statele ar trebui sa nu faca uz de masurile care duc la discriminarea nomazilor, pe motivul stilului lor de viata nomad.
2. Legatura cu statul
În limitele legislatiei referitoare la accesul si stabilirea strainilor pe teritoriile sale, statele interesate trebuie sa ia toate masurile pentru a facilita legatura dintre ele si nomazii apatrizi sau fara o nationalitate determinata. Pentru crearea unei astfel de legaturi, unul sau mai multe dintre urmatoarele criterii trebuie sa fie luate în considerare:
a. statul respectiv este statul nasterii sau originii nomadului sau statul în care familia imediata îsi are originea;
b. resedinta obisnuita sau perioadele frecvente de rezidenta ale nomadului în statul respectiv demonstreaza ca rezidenta în discutie nu este ilegala;
c. prezenta în statul respectiv a membrilor familiei imediate a nomadului care stau legal în acel stat sau detin cetatenia.
3. Rezidenta si circulatia nomazilor
Atunci cînd s-a stabilit o legatura între un nomad si un anumit stat, în conformitate cu principiul 2 mentionat mai sus, statul trebuie sa ia masurile necesare pentru a-i permite sa devina rezident pe acel teritoriu, sa calatoreasca în afara granitelor si sa revina.
4. Reunirea familiilor
În concordanta cu principiul nr.3, statul trebuie sa faciliteze accesul familiei apropiate a nomadului pe teritoriul sau.
5. Masuri cu caracter general
Fiecare stat membru trebuie sa ia masuri, în conformitate cu legislatia interna, pentru a reduce cazurile de apatridie a nomazilor. În acest scop, fiecare stat mebru trebuie sa ia în considerare, în mod special, ratificarea, în cazul în care nu a facut-o, Conventiei privind Reducerea Apatridiei, semnata la New York, în 30 august 1961. Trebuie, de asemenea, sa aiba în vedere ratificarea, daca nu a facut-o deja, Conventiei cu privire la Statutul Persoanelor Apatride, semnata la New York, în 28 septembrie 1954, si sa o aplice, tinînd cont de situatia particulara a nomazilor.
6. Protectie extinsa
Aplicarea principiilor continute de aceasta recomandare nu trebuie sa aiba ca rezultat un tratament mai putin favorabil acordat nomazilor, în cadrul legislatiei sau practicilor fiecarui stat membru.
Discutata si adoptata de Comitetul de Ministri în 22 februarie 1983, în cadrul celei de-a 356-a reuniuni
Nota: Pentru traducerea în limba româna a diverselor etnonime si exonime, s-a utilizat ortograful "rom", în conformitate cu Rezolutia 44 / 1997 a Consiliului Europei (CPLRE), Art.14, 15 (mai jos) si Memorandum-ului MAE (2000).
14. Decide utilizarea, pe viitor, a ortografului "rom", care trebuie sa se scrie cu un singur "r", pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei si OSCE;
15. Decide, din nevoia de a simplifica lectura si întelegerea documentelor, de a reuni sub apelativul "rom(i)" ("Rom(s)", în franceza; "Rom(a)", în engleza, n.t.:"Aven amentza"),
ansamblul de grupuri cum ar fi: romii, tiganii, sintii, manusii, gitanii;
(Traducere neoficiala: Centrul romilor pentru politici publice "Aven amentza")