|
Eu nu deosebesc ideea eliberării ţiganilor de aceea a propriilor noastre eliberări, căci tot aceaşi mână de fier apasă asupra lor ca şi asupra noastră.”- spunea Iosafat Snagoveanu, in 1848, la biserica romaneasca din Paris, ca fost membru al Comisiei de dezrobire, referindu-se la cele doua mari evenimente ale Revolutiei:iesirea de sub protectoratul rusesc si dezrobirea robilor manastiresti si boieresti. Cum bine stim, Revolutia a fost inabusita si Tarile Romane au trebuit sa mai astepte ca aceste doua prioritati sa devina fapt real: la 20 februarie 1856 a fost abolita sclavia, la 24 ianuarie 1859 avea sa se petreaca Marea Unire, iar la 9 mai 1877 tara avea sa devina independenta. In toate aceste 3 momente astrale se repeta un nume: Mihail Kogalniceanu, cel care, inca la 1837, publicase o carte abolitionista despre sclavia tiganilor, inscriindu-se in galeria europeana a celor care voiau o Europa moderna. Astfel, aspiratia Tarilor Romane isi avea premisele implinite, reinscriindu-se in familia “gintei latine” de care era, pe drept mandra. (…)"cel mai bun chip de a constata în faţa Europei dreptul nostru de autonomie este cel de a-l întrebuinţa pentru a întemeia în ţară o stare socială şi politică care să ne puie în asemănare cu familiile cele mari ale lumii civilizate adică introducând libertatea, dreptatea şi egalitatea Europei." - spunea Mihail Kogalniceanu. Nu era o simpla vorba, ci o credinta vieso speranta ca poporul rromilor, care “ne-au dat industriaşi, artişti, ofiţeri distinşi, buni administratori, medici şi chiar oratori parlamentari”” prin aceasta dezrobire, isi va lua locul de drept intre cetatenii Romaniei si Europei. Si nu intamplator acest entuziasm innoitor, la aproape un an dupa Independenta, a fost celebrat prin prima antologie a culturii populare rrome, “Elemente de limba si literatura tiganilor”, publicata de Barbu Constantinescu, o carte care isi va pastra in timp valoarea inestimabila de fondatoare a culturii spirituale rrome. In fine, in 1934 arhimandritul Calinic Popp Serboianu constituie prima asociatie a romilor din istoria Romaniei. Intre fondatori si membru al comitetului director a ceea ce s-a numit Uniunea Generala a Romilor, ale carei idealuri le-am mostenit si le continuam noi, cei prezenti, a fost nimeni altul decat Patriarhul Miron Cristea. “Să se celebreze în eternitate acest act al desfiinţării robiei “ a fost dorinta celor care si-au asumat atunci dificilul rol al schimbarii mentalitatilor poporului roman, si rolul Bisericii Ortodoxe Romane a acelei vremi in dezrobirea fizica si spirituala a rromilor este de netagaduit.Cuvintele Sfantului Pavel pareau sa fie Calea cea dreapta: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). Din pacate, la mai putin de 100 de ani de la dezrobire, alaturi de evrei (iudei), rromii (tiganii) aveau sa suporte un alt cataclism al istoriei, coordonat de statul roman:Holocaustul Am comemorat in aceasta biserica, in manastirea “Radu Voda”, acum 2 ani, viata chinuita si moartea a peste 35.000 de rromi in Perioada Holocaustului, dintre care mai bine de jumatate nu s-au mai reintors, iar cei care au trait inca mai povestesc ingrozitoarele suplicii la care au fost supusi. Cu prilejul comemorarii, Biserica Ortodoxa romana a lansat prima carte de rugaciuni in limba rromani, un gest simbolic, prin care isi exprima solidaritatea fata de suferinta acestora, pentru prima oara auzindu-se in aceasta catedrala rugaciuni si slava lui Dumnezeu spuse in limba stramoseasca. A fost mai mult decat o emotie, a fost ca o renastere, ca o reintoarcere intr-un fericit inceput de lume. Celebram astazi ,cu bucurie in suflet, 153 de ani de la abolirea sclaviei in Tarile Romane, iar 3 octombrie vom comemora 640 de ani de atestare a sclaviei stramosilor nostri, ca robi manastiresti, ai manastirii Vodita. Celebram astazi, insa, si continuarea “dezrobirii” Bisericii Ortodoxe Romane de mentalitatile trecutului si asistam laun moment istoric: hirotonisirea primului preot rrom, care isi va inalta rugaciunile catre slava lui Dumnezeu in limba stramosilor sai. E un drum lung, cu multe tristeti ale istoriei rromilor in Romania, dar si cu bucuria cautarii normalitatii, ecumenismului. Traim vremuri triste, in care rromii sunt tapii ispasitori, ca si altadata in istorie, pentru neindemanarea oamenilor politici in a administra tara. Poate ca indemnul sfantului Pavel si apropierea BOR de sufletele rromilor le va fi si lor un indemn de intelepciune: „Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus” (Gal. 3, 28). Dezrobirea fizica a rromilor de acum 153 de ani nu a insemnat si o includere a acestora intr-o cetatenie reala.Pentru ca acest fapt sa se intample trebuie ca si romanii, frati intru Christos, sa continue sa-si dezrobeasca mintile, pentru a gasi impreuna drumul demnitatii egale Asa sa ne ajute Dumnezeu! Bucuresti, 20 februarie 2009
 |
Aboneaza-te la fluxul de comentarii
