"Lautarii" care o acompaniaza pe Madonna sunt celebrii "Trio Kolpakov", plecati din teatrul "Romen" din Moscova si emigrati in SUA, cu ani in urma. Piesa "Le(y)la, (merau) pala tute"/Leyla, mor dupa  tine (de dragul tau), care a fost mixata cu "Isla bonita", superba melodie inspirata de flamenco-ul gitanilor spanioli din tineretea Madonnei (1987), a fost mai intai inclusa in repertoriul gypsy punk, in 2006, de "diliul" de Eugene Hutz (ulul?), rrom din Ukraina stabilit in America,el insusi ex-membru al trupei Kolpakov, acum liderul perplexantei trupe Gogol Bordello, al carei stil de "gypsy fusion" demoleaza in ultimii ani tot esafodajul rock, pop mondial, pentru a-I reda transa lautareasca originara. Din 2008 piesa "Isla bonita lela pala tute" a fost inclusa in turneul mondial al Madonnei, alaturi de alte piese cantate si dansate de "trio Kolpakov" in duet cu Diva muzicii pop.

Conform spiritului civic pragmatic anglo-american (dupa vorba, fapta), atitudinea de condamnare a antitiganismului european s-a intensificat in ultimii ani, de la rapoartele Congresului american care, semnaleaza aceasta (RomaniCriss e mentionat totdeauna), la sanctiunile  CEDO ia discriminarii institutiilor statului roman, la Decada Incluziunii romilor lansata de magnatul american Soros si Banca Mondiala (esuata prin neimplicarea statelor si UE). Solidarizate, ambasadele americane din Europa celebreaza de cativa ani alaturi de romi, Ziua internationala a romilor din 8 aprilie, iar in acest an insusi secretarul de stat american Hillary Clinton a tinut un discurs in care a deplans starea ingrijoratoare in care se afla romii in Europa ( vezi aici). Asadar, pentru statul american, ca si pentru opinia civica si societatea civila americana, situatia romilor din Europa, in special din Romania (mai mult de 1/3 din romii din lume sunt romi originari din Romania, asa numitii romi vlahi).

Toate aceste pozitii ale statului american au un impact deosebit in opinia publica americana si mondiala si in productia spirituala si culturala aferenta: de la analize stiintifice relevante si carti despre romi, la muzica, aceasta din urma fiind considerata o contributie uriasa la cultura mondiala a romilor, asadar o recunoastere a valorii culturii rome!!! E, desigur, in aceasta pozitie din ce in ce mai ferma a SUA si o onorabila incercare de desprindere fata de ororile propriului trecut, a sclaviei si segregarii negrilor si amerindienilor. Recent, Senatul american a cerut scuze public african-americanilor pentru sclavie, iar faptul ca in fruntea celui mai puternic stat al lumii sta un negru american e dovada sigura ca urmeaza o schimbare radicala in politicile americane, repectiv mondiale, fata de marginalizarea sociala, un fenomen care a atins cote alarmante in intreaga lume.

Spiritul civic pragmatic american, insa, nu sta blocat in etica universala a drepturilor omului, fata de care are multa consideratie ca pentru preceptele unei "religii laice", ci intervine, chiar armat, atunci cand vorbele nu au efect. Au facut asta in ultima suta de ani, inclinand balanta in favoarea democratiei, fie ca era vorba de nazism, fie de apartheidul din Africa de sud, fie de Kosovo. Fireste, un asemenea "interventionism" ("jandarmul american") face parte din strategia unei superputeri mondiale (poate singura reala !), care starneste iritari diverse, de la demolarea dictaturii irakiene a lui Saddam Hussein sau a talibanilor din Afganistan, la 'batutul obrazului" europenilor, asa cum face Madonna in turneul mondial actual "Sticky and Sweet". Decantandu-si si reinterpretandu-si propria muzica printr-un taraf de lautari, ca recunoastere a valorii si preeminentei acestora, Madonna nu s-a temut sa ia o pozitie civica, pentru ca spiritul american e fundamentat pe Crezul libertatii mai presus de toate. Cei cu adevarat mari stiu ce este modestia, pentru ca din inaltimea gloriei lor afla ceea ce mediocrii si nulitatile nu vor sti niciodata, ca (rr)omul este masura tuturor lucrurilor, ca aspiratia spre valorile umanismului nu se poate face negand umanitatea altora.

"Va iubesc - a spus Madonna, dar mi-a atras atenţia faptul că există încă multă discriminare a rromilor in Europa de Est. Asta mă întristează" (vezi mai jos inregistrarea).

Au urmat huiduieli, ceea ce e de neasteptat in lumea civilizata, in care astfel de pozitii tin cel mai adesea de o retorica a angajarii. Excedata de huiduielile mitocanesti ale spectatorilor, Diva si-a incheiat discursul antidiscriminare cu o injuratura : God damnit! ( un fel de "lua-v-ar dracu'), dar si-a continuat apelul pentru tratament egal si respect cantand melodia "You must love me"/Trebuie sa ma iubesti, din coloana sonora a filmului "Evita", despre sotia presedintelui Peron, o fata simpla de la tara care s-a dedicate sprijinirii celor saraci.

Sanctiunea Madonnei  fata de publicul mitocan romanesc a fost sa nu le acorde niciun bis, umilindu-i pentru infamia de a se comporta ca la o chermeza cu lautari, solidarizandu-se cu colegii ei romi din echipa spectacolului, jigniti (discriminare indirecta).

Presedintele tarii, a doua zi, a declarat ca romii din Romania nu sunt discriminati si ca atitudinea Madonnei a fost un "incident". Sa fi uitat ca Romania a fost sanctionata de CEDO/Curtea Europeana pentru Drepturile Omului  tocmai pentru discriminarea romilor de catre institutiile statului?

Pe ecrane, parca prevestitor, scria "Game over/Jocul s-a terminat". Vestea a facut inconjurul lumii, atragand inca odata atentia asupra antitiganismului romanesc, reprezentantii evreilor si indieniilordin SUA au protestat, ba chiar palestinienii au solicitat o pozitie similara a Madonnei fata de propria lor cauza, la spectacolul care va urma in Israel. La Praga, Madonna a cantat inclusiv "Imnul romilor" alaturi cu spectatori, avand un public cu o educatie civica solida, inoculata de insusi Vaclav Havel, cu o puternica pozitie pozitiva pentru solutionarea "problematicii rome" ("democratia unui stat se vede in masura politicilor publice pentru romi" -spunea el, cu ani in urma, cand autoritatile din Usti den Labem se apucasera sa construiasca un zid de segregare rasiala). La Bucuresti, insa, capitala unei tari cunoscute pentru modul gregar de a fi antisemita si homofoba, antitiganismul manifest al Madonnei nu a fost rezultatul unei intamplari, ci a unei pozitii ferme, pregatita din vreme. Madonna a tinut sa le spuna romanilor un adevar care se stie si este imuman: rasismul. Aici, cum stim,  institutiile statului au abandonat orice idee de politica publica, lasand minoritatea roma in risc  de insecuritate, ca tap ispasitor al tuturor neajunsurilor, fortandu-i sau sa plece din tara, in cautarea unui sens, sau sa accepte umilinta dezumanizanta.

Din pacate, in crancena lupta care se da in aceasta preschimbare fortata a elitelor rome, liderii nostri s-au desolidarizat de propriul popor, facand sluj in fata reprezentantilor fortelor politice  romanesti, pentru a-si asigura un "scaun". Te miri ce prost se trezeste peste noapte ca se viseaza "sef", ceea ce progresiv a dus la compromiterea oricarui adevar, a luciditatii. Am ajuns un popor fara "cap" si probabil asa vom mai ramane o vreme, pana ce "corpul social" al natiunii va expurga ce e nesanatos in noi.

Mai grava, insa, imi pare tacerea intelectualilor romi (ma refer la cei care au demonstrat asta), de la care ar fi fost de asteptat o sinteza (teoretica) a drumului pe care l-am avea de parcurs, care sa fie preluat de liderii politici. Nu numai ca lipseste orice pozitie, dar incepe sa devina vizibil "sindromul Sebastian", al renegarii (conflictul nu poate fi rezolvat decat prin disparitia cauzei: romul insusi), constatat in principal in pozitiile lui Nicolae Gheorghe, Valeriu Nicolae si Nicolae Paun (RCriss si Partida), dar si ale Agentiei "Impreuna" si ANR, promotori ai ideii unei miscari sociale complet deetnicizate. Cvasiabandonata, pozitia "etnica" a ramas fie pur retorica (Delia Grigore), fie decorativa (regele Cioaba, krisinitorul Florin Motoi, pastorii neoprotestanti etc.), fie ipocrita (cadrele didactice rome)

"Sindromul Sebastian", in perioada interbelica romaneasca, a fost ecoul perspectivei social(e)/iste a evreimii europene (Kraus, Weininger, Kafka), mai apoi considerata "tradatoare", pentru ca nu reprezenta decat pozitia salvarii individuale (scapa cine poate!), lipsa de unitate amplificand dezastrul Holocaustului. "Mesia a venit " Iosif Hechter " si tu nu l-ai cunoscut... pentru ca orgoliul ti-a pus solzi pe ochi... Iosif Hechter, nu simti ca te cuprinde frigul si intunericul?".- ii spunea, in anii '30 filosoful roman Nae Ionescu discipolului sau, evreul Mihail Sebastian, pentru a-l convinge ca vina  originara era cea de a se fi nascut evreu, a trai in neadevar si fals existential ("corp strain") si ca abia devenind roman va fi om/barbat adevarat (vezi  si "Sex si caracter", Otto Weininger). Peste un deceniu, dupa ce a suferit un dezastru care i-a amenintat moartea etnica, prin Holocaust, evreimea a redescoperit ca niciodata nu poti fi altceva decat ceea ce esti, a redevenit o natiune (etnica). Instrainarea de sine insusi, dupa  abjurarea publica a credintei in neamul sau, la tanarul Sebastian din antumele " Dupa 2000 de ani" si "Cum am devenit huligan", s-a descoperit, prin publicarea "Jurnalului" in anii '90, a fi fost o nevroza continua, mai ales ca a trebuit sa imparta aceeasi soarta cu  cei pe care-i tradase.

O nevroza similara o constatam din ce in ce mai evident la intelligentzia roma, emigrand spre cultura hegemona (romaneasca), lasand "tiganetul" ( M.Voicu) sa se descurce cum poate. Pozitia Madonnei, amplificata de "trio Kolpakov", poarta in ea si aceasta dilema a noastra: o miscare pentru drepturile civile, pana la "obamizare"(modelul african american)? sau una care sa presupuna o resurectie nationala/ o noua cultura organizationala (modelul evreiesc). Sau si/si (in ce ordine?)?

E de urgentat aceasta clarificare a divergentei de viziune dintre "nicolaitzi"(preeminenta cetateniei)  si "vasilidieni" (preeminenta unei noi culturi organizationale rome), cat inca nu e tarziu.

"Somnul ratiunii naste monstri", tacerea noastra ucide deja.

Comentarii (2)

Aboneaza-te la fluxul de comentarii