Sînt ucisi pînã si copiii. ªi în acesta constã principiul genocidului, dupã opinia istoricului Billig: „Omul nu este ucis pentru ceea ce face, ci pentru ceea ce este”.
Teoriile elaborate prin Rassenhygienische Forschungstelle aveau sã fie aplicate. Rasa va fi cea care va duce la solutionarea „Problemei tiganilor”.
Himmler va oferi 40 de rromi prizonieri în lagãrul Sachsenhausen, profesorilor Werner Ficher si Hombeck, pentru a le da posibilitatea de a proba cã prin venele rromilor curge sînge nearian. Dupã acesti „savanti”, peste 90% din rromi erau metisi si ateisti metisi, aveau tendinta de a contracta cãsãtorii cu alti metisi sau, cu atît mai rãu, cu germani „integrati” din punct de vedere rasial.

Importanta studiului rasial este ilustratã si prin faptul cã a permis si teze de doctorat. Eva Justin, asistentã a dr.Richter, a fost interesatã mai ales de descendenta rromilor „foarte periculoasã pentru puritatea rasei germane”. Odatã cu publicarea tezei sale asupra tarelor copiilor rromi, mii de copii au fost trimisi la Birkenau, unde au avut un destin oribil si o suferintã egalatã doar de cea a celor peste 1.500.000 de copii evrei.

Dat fiind cã „savantii” au demonstrat cã metisii erau foarte periculosi pentru sîngele german, se impunea separarea „purilor” de „reinrassige”, mai putin periculosi. Himmler crutase viata a douã triburi de „sinti”si „lovari” care aveau dreptul sã circule liber. Ele se fixerazã la Oldenburg. Dupã Hoesse, Himmler dorea sã facã un serviciu Legii protectiei monumentelor istorice. Dora Yates ne vorbeste de trei triburi: „sinti", „ungri” si „gheldari”, care puteau sã se deplaseze peste tot dar, mai tîrziu, vor deveni „deportabile”; din 5.000 de nomazi, numai 700 vor supravietui.

Ordonanta lui Himmler preciza cã rromii „puri” trebuie sã se conformeze regulilor care interziceau cersitul, ghicitul, afaceri suspecte si, mai ales, interdictia de a avea relatii sexuale cu „semitigani” sau germani. Pentru cea mai micã infractiune, portile lagãrelor rãmîneau larg deschise si pentru „puri”.
Rromii originari din Balcani erau exclusi si de la aceste mãsuri:
„Îmi amintesc de o tigancã din Serbia care, dupã sosirea ei la Auschwitz, a fost trimisã la moarte. O vãd încã mergînd, purtîndu-si copilul în spate”.
Potrivit Legii recensãmîntului tiganilor, dupã ordonanta lui Himmler, clasificarea era la fel ca si pentru evrei:
Z (Zigeuner) - rrom sutã la sutã;
ZM - rromi metisi, predominant sînge rromani si arian;
ZM - rromi metisi, predominant sînge arian;
ZM - rromi metisi, egal sînge rromani si arian.
Vom vedea tineri rromi mergînd pentru a fi analizati de experti de genul profesorului Montandon care, la Paris, s-a ocupat cu examinarea cazurilor evreilor.
Ordonanta lui Himmler din 8.12.1938 face ca toti rromii si metisii sã fie condamnati la moarte, fãrã amînare. Unii dintre ei puteau sã scape de condamnarea la moarte, cu conditia de a se lãsa sterilizati, cum a fost cazul unor evrei olandezi uniti cu arieni. „Problema tiganilor” este pe ordinea de zi din 1938.
Tobias Potschy scrie un memorandum si îl trimite la cancelaria Führerului. El face o propunere concretã pentru a rezolva problema: muncã fortatã si sterilizare în masã, „pentru cã tiganii pun în pericol puritatea sîngelui tãrã-nimii germane”.
Nazistii voiau sã ucidã la evrei si la rromi „copilul care nu este încã nãscut”, cum mãrturisea procurorul Guideon Hausner, în timpul rechizitoriului sãu, în procesul lui Eichmann. Ordinul lui Himmler asupra sterilizãrii metisilor prevedea cã trebuiau sterilizati copii, începînd cu vîrsta de 12 ani.
Istoricul Billing distinge mai multe mijloace de a comite genocidul:
- genocidul prin împiedicarea fecunditãtii si separarea de copii;
- genocidul prin deportare;
- genocidul prin omucidere.
Sterilizarea este, ca si asasinarea copiilor, un genocid cu efect întîrziat. Hoess declarã cã ar fi primit ordinul de a suprima în primul rînd copiii. La Buchenwald, toti copiii rromi au fost împuscati.
Existã puternice presupuneri, în cazul copiilor rromi, cã au fost victimele unei actiuni numite de nazisti „Heuaction”, bazate pe mãrturii constituite din scrisorile care descriau suferintele îndurate. Inoculãrile de tifos au fost expe-rimentate, atît asupra rromilor, cît si asupra evreilor. Experimentele cu apã sãratã, de la Dachau, au fost sortite esecului, dar la Sachsenhausen, experi-entele cu gaz fenol au produs victime, ca si injectiile de febrã eruptivã de la Buchenwald. La Auschwitz, doctorul Mengele si asistentul sãu, Munch, au fãcut teste antropologice pe copii gemeni, au prelevat ochi, au sterilizat femei. La spitalul din Düsseldorf - Lierenfeld - au fost sterilizate femeile rrome cãsãtorite cu nerromi. Întreaga familie Julius a fost sterilizatã, sotia decedînd ca urmare a sterilizãrii în timpul sarcinii. În lagãrul Ravensbrück, peste 120 de fetite rrome au fost sterilizate de medicii SS Horst Schumann, Treite, Rosenthal si altii. Sterilizarea în masã, ca genocid, a fost pregãtitã si pentru alte popoare, cum ar fi polonezii. Strãmutarea fortatã a 5.000 de rromi germani, la Lodz, este un exemplu de genocid prin deportare; conditiile de viatã erau atît de inumane, încît nimeni nu ar fi putut supravietui. Dar, mai ales omuciderea, ca mijloc de genocid, a fost preferatã de nazisti.

Comentarii (0)

Aboneaza-te la fluxul de comentarii