| România: o ideologie a „satelor româneşti” |
| Holocaustul european al rromilor |
Ar fi eronat să nu vedem în România ceea ce ea lasă să se vadă: o ideologie vehementă a pămîntului si sîngelui, corolar al ideologiilor europene rasiste, elaborate la mijlocul secolului al XIX-lea, în aceeasi perioadă în care rromii erau eliberati din robie, în care evreii luptau pentru recunoastere (acest fapt se va împlini după primul război mondial).Genocidul din România poate fi pus cu greu pe seama nazistilor germani. Autoritătile române si Conducătorul Antonescu i-au deportat pe rromi în Transnistria, dar măsurile anti-evreiesti, ca si cele împotriva bulgarilor, maghiarilor si, fireste, rromilor, se regăsesc încă de la înfiintarea statului român modern. Guvernul „statului national legionar”, în care erau si membri ai Gărzii de Fier, s-a prăbusit la 21 ianuarie 1941, iar evreii si rromii au plătit cu sînge. La un an după deportarea evreilor în Transnistria, în vederea „românizării tării”, aveau să urmeze rromii. Mai întîi, un recensămînt al rromilor, recenza 208.700 de rromi, care contaminau „rasa românească”, conform antropologiei eugeniste. O legislatie anti-minoritară fusese adoptată în 1938 de guvernul Goga-Cuza, fără a fi abrogată de guvernările ulterioare. În noiembrie 1940, Ministerul de Interne, la recomandarea Ministerului Sănătătii, interzice rromilor „nomazi” deplasarea, pe motivul că transmit tifos. Un decret regal din 1942 trasa liniile spolierii si desemna criteriile de deportare pentru rromi. S-a început prin confiscarea bunurilor, prin Centrul national de românizare. Apoi, s-au rationalizat alimentele, pentru evrei si rromi, pentru rromi chiar mai putin. Apoi, rromii „amorali” au fost expediati la munci publice în Transnistria. Selectia indezirabililor se făcea prin categorii de moralitate, criminalitate si economice: venituri stabile, sedentarizare etc. Rromii „nomazi” au fost primii atinsi de persecutii. Presedintele Consiliului de Ministri a ordonat deportarea lor în Transnistria, pe satre. O altă categorie, „semi-nomazii”, au fost selectati pentru deportare. La 11 august, inspectorul general scria ministrului de interne că deportarea rromilor nomazi, decretată la 1 mai, era aproape terminată, prin faptul că 84% dintre ei ajunseseră în Transnistria. La sfîrsitul lunii, 30.000 de deportati aveau să afle care era punctul de destinatie. După un studiu, 11.440 de nomazi au fost deportati, între care 2.352 bărbati, 2.365 femei si 6.714 copii. Au urmat rromii „sedentari”.  Unul din criteriile de deportare era absenta bunurilor, dar proprietatea unui teren sau a unei case nu i-a putut dispensa de deportare. Cei în serviciul militar au primit un permis de sedere, spre a nu fi deportati. Unii soldati au dezertat pentru a-si urma familiile. S-au propus corective, dar n-au fost aplicate.Evacuarea a început la 12 septembrie 1942. Un comandant însotea fiecare tren, iar gărzile primiseră instructiuni să tragă. Au fost pergătite nouă trenuri pentru a-i transporta, din diferite regiuni. Nu s-a permis decît un bagaj de mînă. Ceea ce rămînea în urmă, era confiscat. În opt zile, 30.176 de rromi sedentari au fost plasati în Transnistria. Alti 18.260 de rromi „mai putin periculosi”, recenzati pentru următorul transport, ar fi trebuit să sosească în primăvara anului 1943, dar, neasteptata înaintare a frontului a zădărnicit acest plan. Sosirea „sedentarilor” a amplificat dezastrul. La 25 noiembrie 1942, 309 rromi decedaseră. Decesul prin inanitie nu era rar, distributia alimentară fiind insuficientă. Tifosul i-a atins pe mii dintre deportati. În timpul iernii, 1942 - 1943, 3-4.000 de rromi au murit de tifos. Unii au murit de frig, fiind slab îmbrăcati sau goi. „Într-o săptămînă au venit 15.000. Erau într-o stare de mizerie incredibilă. Erau multi bătrîni, unii dintre ei dezbrăcati. Am vorbit cu ei. protestau pentru că aveau copiii pe front, iar altii erau răniti pe front”. Altii, si datele sînt încă contradictorii, au fost împuscati. Orice metodă de a evada era încercată: acte false, cumpărate cu aur, ascunderea în trenuri, cu complicitatea gărzilor. Rapoartele Comisarilor guvernamentali indică 795 de evadări din Transnistria. Radu Lecca, împuternicitul guvernului antonescian pentru problemele minoritătilor, declară, într-o notă (D.C.F.R.J., vol.V, p.541), că 20.000 de rromi, evacuati în comuna Covaliovka, au avut soarta următoare:
Jean Ancel, în cronograful deportării evreilor, „Transnistria”, demonstrează că „toti tiganii bărbati, valizi, între 20 si 40 de ani, precum si toi evreii capabili de muncă” erau trimisi dincolo de Nistru si pusi la dispozitia germanilor. Sonia Palty, evreică deportată în Transnistria, îsi aminteste:
La 23 august 1944, România declară război fostei aliate, Germania. Arhivele, încă nu au pus la dispozitie documente referitoare la eliberarea rromilor din Transnistria. În fata avansării frontului rusesc, autoritătile române, în retragere, le-au recomandat rromilor să fugă. La 13 septembrie 1944, ministrul de externe le cerea rromilor să-si reia activitatea. Comisia română pentru victimele Holocaustului a declarat 36.000 de morti, dar alte estimări propun o cifră cu mult mai mare. În anii `70, 36.000 de supravietuitori au depus cereri de despăgubire, fără ca statul român să recunoască oficial deportarea în Transnistria.
Bookmark
Trimite prin email
Vizite: 514 Comentarii (3)
poveşti
scris de G Crisan, iulie 23, 2010
povestea cu copiii aruncaţi în apă de mamele lor e prea gogonată.
o poveste evident mincinoasa
scris de G Crisan, iulie 23, 2010
povestea cu ţiganii, copiii aruncaţi de pe bac de mamele lor este evident mincinoasă şi scrisă fără talent de o evreică deportată care vrea astfel să se răzbune.
"cine nu cunoaste studiul istoriei este condamnat sa o repete" scris de Munteanu Cristian, mai 19, 2009
Nu eu am spus-o ci Iorga. un text foarte bine argumenatt dar suntunele lucruri la care as dori sa ma opresc:
1. paralel si similitudine intre Evrei si etnia roma nu au relevanta decat in perioada interbelica anterior erau doar similitudini vagi in cadrul legal. 2. referitor la recunoasterea evreilor nu este vorba de primul razboi mondial nici pe departe ci de razboiul de independenta 1877/1878, mai exact articolul 7 al constitutiei Carliste din anul 1866 intocmite de guvernul liberal dupa modelul Belgiei(1831) specifica: "Insusirea de roman se dobandeste, se conserva si se pierde conform regulilor statornicite prin legile civile. Numai strainii de rituri crestine pot dobandi impamantenirea(cetatenia si implicit drepturile politice)", articol modificat la cererea puterilor europene la congresele de pace de la San-Stefano, respectiv Berlin dar aici nu este necesara alaturarea noastra a romilor cu lumea mozaica nu are nici o relevanta. 3. emanciparea robilor tigani a avut loc anterior undeva in secolul XVIII. 4. peioada interbelica a fost una predominant antiseita si plina de ura rasiala generata departidele de extrema dreapta, care isi sporeau numarul de simpatizanti, acest fenomen a cuprins in practica intreaga Europa,si s-a terminat cu un adevarat macel in unele state 5. Romania in perioada interbelica si chiar ulterior, cand participa alaturi de Germania la razboi, a avut o atitudine mult mai rezervata asupra discriminarii. Nimeni nu poate contesta ca a fost membra si colabratoare in procesul antisemit alimentat de ura rasiala, darunele marturii ca de exemplu a Dr. Wilhem Fildeman datand din 1946 "In nici o tara dominata de nazisti n-a supravietuit o asa de mare proportie a populatiei evreiesti" ne releva atitudinea mai blanda , daca o putem numi asa(gandind strict comparativ, nu vreau sa apar pe nimeni) a regimurilor Antonescu si legionar(in practica au coexistat). Ca scuze istoricii ascund in parte adevarul adica nu trebuie sa negam cu vehementa discriminarea practicata ca si ploitica folosind pretextul dominatiei Germaniei, ci trebuie sa se asume ADEVARUL asa cum este el, adica ca interesul politic a prelevat asupra constiintei. Etnia roma a trecut exact prin aceleasi procese de epurare ca si evreii in perioada interbelica si a celui Al Doi-lea Razboi Mondial. Nimeni nu contesta ca etnia noastra a avut de suferit, dar totusi ar fi indicat sa pastram o tenta cat mai reala si nepartinitoare. un subiect mai important de discutie zic eu ar trebui sa fie faptul ca epurarea noastra nu este tratata de manualele de istorie (epurarea etiei rome este inexistenta in cele 7 manualele scolare aprobate pentru clasa a XII-a) Scrie comentariu
|
Aboneaza-te la fluxul de comentarii
