Este extrem de greu de evaluat numãrul rromilor care trãiau în Europa interbelicã si numãrul victimelor (vezi Anexele 1 si 2). Rromii erau foarte numerosi în Rusia, în Tãrile Baltice si Balcani. Un numãr destul de mic, în Franta si Belgia. Unii istorici estimeazã numãrul de rromi la 5.000.000, chiar mai mult, dupã scriitorul francez de nationalitate rromani, Mateo Maximoff. Profesorul suedez Arthur Thesslev indicã cifra de 1.500.000, la începutul secolului. Leon Poliakov, în cartea „Breviarul urii”, vorbeste de 1.000.000 de rromi. Rromii însisi considerã cã sunt mult mai multi. Chiar si numãrul victimelor este greu de determinat. În timp ce documentele germane vorbesc de 6.000.000 de evrei, victime ale Holocaustului, nici un document nu indicã o cifrã globalã în privinta victimelor rromi. Raoul Hilberg estimeazã cã 34.000 de rromi din Germania au fost internati în lagãre.

Numãrul supravietuitorilor nu este cunoscut. Dupã rapoartele Einsatzgruppen, însãrcinat cu executiile în Belarus, Ucraina si Crimeea, în aceastã zonã au fost de 300.000 de victime. Dupã rapoartele autoritãtilor iugoslave, în Serbia au fost ucisi 28.000 de rromi. Este, de asemenea, dificil de determinat numãrul exact al victimelor din Polonia, dar, ca si în Uniunea Sovieticã, aici au avut loc executii în masã. Numeroase executii au avut loc în Volînia si în regiunea Carpatilor. Rromii din Polonia au fost asasinati imediat, dupã arestare, pentru a preîntîmpina fuga acestora. Poliakov estimeazã cã cel putin 200.000 de rromi au fost victime ale genocidului, iar Tenenbaum afirmã cã rromii au pierdut o treime din populatie, aproape 500.000 de persoane. Pentru a stabili curba discriminãrilor si genocidului, redãm mai jos, cronologic, mãsurile luate contra rromilor (vezi Anexa 3).
Ca si pentru evrei, distingem diverse perioade:

- 1899 / 1933. Reglementãri speciale pentru rromi. Mãsuri administrative în
vigoare înaintea accederii lui Hitler la putere;

- 1933 / 1939. Agravarea mãsurilor existente. Debutul deportãrilor în lagãre
de concentrare pentru „infractiuni fatã de regulamente” si „asociabilitate”;
Aparitia motivelor rasiale. „Chestiunea tigãneascã”;

- 1939 / 1945. Decizia unei „solutii finale„ a „chestiunii tigãnesti”. Mijloace
diverse de realizare.

Comentarii (0)

Aboneaza-te la fluxul de comentarii