Evaluarea Strategiei guvernului României
pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor 1. Rezumatul proiectului
2. Programul guvernamental – Consideraţii generale
2.1. Informaţii generale asupra programului
2.2. Programul – Derulare
2.3. Programul – Conţinut
2.4. Programul – Administrare/Implementare/Evaluare Organisme guvernamentale centrale Organisme judeţene – prefecturi Organisme locale Participarea societăţii civile
2.5. Programul şi opinia publică
2.6. Programul şi Uniunea Europeană
3. Programul Guvernului – Implementare
3.1. Obiectivele declarate ale programului
3.2. Programul Guvernului şi discriminarea
3.2.1. Educaţie
3.2.2. Ocuparea forţei de muncă
3.2.3. Locuinţe şi alte bunuri şi servicii
3.2.4. Ocrotirea sănătăţii şi alte forme de protecţie socială
3.2.5. Sistemul penal
3.3. Protecţia împotriva violenţei determinate de rasism
3.4. Promovarea drepturilor minorităţilor
3.4.1. Limbă
3.4.2. Educaţie
3.4.3. Participare civică
3.4.4. Mass Media
3.4.5. Cultură
4. Evaluare.
5. Recomandări Recomandări pentru organizaţiile romilor Recomandări pentru organizaţii internaţionale şi pentru finanţatori internaţionali 1. Rezumatul proiectului Guvernul României a abordat îmbunătăţirea situaţiei romilor în Strategia Guvernului României de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor (de aici înainte numită Strategia Guvernului), adoptată în aprilie 2001. Strategia Guvernului prezintă un program detaliat de abordare a situaţiei romilor, cuprinzând măsuri la nivel guvernamental central, regional şi local. Ea se remarcă prin abordarea directă a combaterii discriminării şi prin gradul de reprezentare pe care îl prevede pentru populaţia romă la diferitele niveluri guvernamentale. Măsurile structurale prevăzute au fost în mare parte implementate odată cu înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, în iulie 2002. Totuşi, măsurile care ar fi putut îmbunătăţi în mod concret condiţiile din cadrul comunităţilor de romi nu au fost încă aplicate. Numărul proiectelor iniţiate de Guvern în vederea implementării prevederilor practice ale Strategiei rămâne încă redus; fondurile Phare au constituit principala sursă de finanţare, dat fiind faptul că în anul 2002 nu s-au alocat resurse de la bugetul de stat pentru implementarea Strategiei. Colaborarea dintre Guvern şi ONG-uri, precum şi cea dintre ONG-uri s-a disipat de la adoptarea Strategiei, în parte datorită faptului că Guvernul a decis să colaboreze aproape exclusiv cu o singură organizaţie activă politic în loc să se consulte cu un spectru mai larg de reprezentanţi şi experţi romi. Până în prezent Strategia s-a preocupat insuficient de rezolvarea unor probleme fundamentale referitoare la nivelul scăzut de educaţie formală, la rata ridicată a şomajului şi la violenţa motivată rasial. Date generaleStrategia Guvernului României de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor este prima iniţiativă guvernamentală care abordează comprehensiv problemele minorităţii rome. Primul proiect ce urmărea lansarea unui program destinat situaţiei romilor a fost elaborat în 1998, cu sprijin Phare. În această etapă au fost consultate organizaţiile romilor, în special coaliţia ONG-urilor cunoscută sub numele de Grupul de Lucru al Asociaţilor Romilor. Cu puţin timp înainte de expirarea mandatului său, în decembrie 2000, Guvernul a aprobat un memorandum referitor la un Cadru Strategic. Noul Guvern a reluat problema în martie 2001 şi, acţionând în baza ordinelor Primului-ministru, a elaborat şi publicat prezenta Strategie în mai 2001.[1] Administrare Comitetul Mixt de Monitorizare şi Implementare este responsabil de organizarea, coordonarea şi monitorizarea implementării Strategiei; acesta este compus din Secretari de Stat reprezentanţi ai ministerelor responsabile de implementarea Strategiei şi din lideri ai ONG-urilor romilor. Începând din iulie 2002, Comitetul Mixt de Monitorizare şi Implementare s-a întrunit doar de şase ori, de cele mai multe ori cu participarea unor delegaţi de rang inferior numiţi de către Secretarii de Stat din fiecare minister.[2] Organul executiv al Comitetului Mixt este Oficiul Naţional pentru Romi, aflat în subordinea Departamentului pentru Relaţii Interetnice din cadrul Ministerului Informaţiilor Publice.[3] Fiecare minister implicat în implementarea Strategiei trebuie să îşi formeze propria Comisie pentru Romi; până în prezent au fost constituite 16 astfel de comisii, dar multe dintre ele sunt inactive.[4] Nivelul de finanţare a proiectelor rămâne la latitudinea fiecărui minister, având în vedere că Strategia nu prevede nici un mecanism contabil sau de control bugetar centralizat. Nu există mecanisme de sancţionare a ministerelor care nu îşi îndeplinesc sarcinile pe care şi le-au asumat prin Strategie. De asemenea, Strategia atribuie responsabilităţi importante autorităţilor locale. În fiecare judeţ s-au înfiinţat Birouri pentru problemele romilor; în fiecare dintre aceste birouri cel puţin un membru este de naţionalitate romă. Şi în cadrul primăriilor vor fi numiţi experţi romi, cu toate că implementarea acestei măsuri a fost limitată, până în prezent, de restricţii financiare. Aceste măsuri structurale se referă la un aspect important al Strategiei: creşterea gradului de participare a romilor în procesul de luare a deciziilor. Realizarea acestor măsuri s-a făcut în mod neuniform, iar suspiciunea că procedura de numire a personalului a fost politizată i-a împiedicat pe cei numiţi să îşi îndeplinească rolul activ prevăzut în Strategie. Sprijinul UE Finanţarea din fonduri Phare a fost de maximă importanţă în implementarea Strategiei, de la sprijinul UE pentru procesul de elaborare a Strategiei în 1998, până la implementarea proiectelor pilot de testare a principiilor Strategiei în 2001 şi mai departe.[5] În ciuda nemulţumirii exprimate de unele organizaţii în legătură cu rigiditatea procedurilor de obţinere a fondurilor Phare, sprijinul UE a făcut posibilă derularea multor proiecte care au avut ca obiect nevoile comunităţilor de romi. Politica UE de finanţare a proiectelor iniţiate ca rezultat al Strategiei este conformă recomandărilor din Rapoartele Periodice, în care Comisia a elogiat Guvernul pentru adoptarea Strategiei, dar a observat că măsurile prevăzute de aceasta trebuie implementate întocmai, în special în sensul eliminării discriminării. Conţinutul programului şi implementarea acestuia Strategia Guvernului defineşte directive generale în capitolul referitor la Direcţiile de acţiune şi detaliază încă 123 de activităţi specifice şi proiecte în Planul General de Acţiune. Aceste activităţi sunt orientate atât în direcţia prevenirii discriminării, cât şi a promovării drepturilor minorităţilor şi sunt destul de cuprinzătoare. Totuşi, programul nu reuşeşte să abordeze în mod explicit violenţa de motivaţie rasială, în special brutalitatea forţelor poliţieneşti, pe care atât observatorii interni cât şi cei internaţionali au identificat-o ca fiind o problemă serioasă. Măsurile de prevenire a discriminării au fost intensificate prin adoptarea Legii 48/2002 referitoare la eliminarea tuturor formelor de discriminare. Legea prevede înfiinţarea unui Consiliu Naţional de Combatere a Discriminării, organism care a luat fiinţă abia la sfârşitul lunii iulie 2002 şi care nu include nici un membru de etnie romă. Rezultate bune în lupta împotriva discriminării s-au obţinut în domeniul educaţiei, unde măsurile afirmative mandatate de Guvern au dus la creşterea numărului de studenţi şi de absolvenţi de etnie romă. Rezultate promiţătoare s-au obţinut şi în ceea ce priveşte ocrotirea sănătăţii prin desemnarea de mediatori comunitari. Cu toate acestea, la nivel general, implementarea proiectelor anti-discriminare rămâne la un nivel foarte scăzut, pe măsura fondurilor alocate de către Guvern. Proiectele selectate în cadrul de Parteneriat pentru Romi al UE, cu precădere referitoare la asigurarea de locuri de muncă, s-au dovedit promiţătoare; de asemenea, programe iniţiate de societatea civilă au jucat un rol important în abordarea inegalităţilor constatate în unele domenii. Promovarea de către Guvern a drepturilor minorităţilor s-a făcut cu cea mai mare eficienţă în domeniul educaţiei, în care şansele de dezvoltare a educaţiei în limba romani au crescut considerabil în decursul ultimilor câţiva ani. Eforturile depuse în sensul creşterii reprezentării romilor la toate nivelurile guvernamentale nu au avut ecoul scontat deoarece birourile create nu au fost integrate în măsură suficientă în structurile existente sau responsabilităţile atribuite nu au fost suficient de relevante pentru a da sens numirilor în posturi. Mai mult, colaborarea Guvernului cu o singură organizaţie a romilor, Partida Romilor Social Democrată, a trezit nelinişti legate de marginalizarea şi excluderea altor organizaţii. Concluzii Strategia Guvernului reprezintă un pas important în direcţia includerii mai largi a romilor în toate sferele societăţii româneşti. Organizaţiile romilor au contribuit la elaborarea programului, iar acesta prevede mecanisme de includere permanentă a contribuţiei pe care romii şi-o pot aduce. Strategia abordează majoritatea domeniilor în care observatorii interni şi internaţionali au identificat probleme, cu excepţia violenţei de motivaţie rasială şi a violenţei exercitate de reprezentanţi ai legii împotriva romilor. Cu toate acestea, testarea eficacităţii Strategiei poate fi făcută doar prin intermediul implementării sale, proces care se află la un nivel foarte scăzut la un an de la adoptarea programului. Guvernul a alocat resurse foarte modeste pentru implementarea Strategiei în anul 2002; proiectele care au fost derulate au fost aproape în exclusivitate finanţate din Fondul de Parteneriat pentru Romi, fond Phare care nu a fost administrat în mod direct de către Guvern. Organismele coordonatoare înfiinţate prin Strategie se întâlnesc în mod neregulat şi au rezultate modeste. Un aspect deosebit de important al Strategiei îl constituie faptul că ea prevede un grad ridicat de implicare a romilor la toate nivelurile guvernamentale. Mai exact, măsurile prevăzute reclamă înfiinţarea unor structuri locale, cu reprezentare a romilor, în vederea implementării Strategiei şi a garantării faptului că aceasta va răspunde nevoilor comunităţilor individuale de romi. Aceste măsuri au potenţialul de a instituţionaliza reprezentarea romilor la nivel guvernamental local, de a crea o reţea puternică de funcţionari romi şi de a fructifica şansa oferită în sensul creşterii numărului de absolvenţi de studii universitare romi. Totuşi, multe dintre birourile înfiinţate nu au reuşit încă să exercite o influenţă semnificativă în procesul de luare a deciziilor având în vedere că activitatea acestora şi responsabilităţile în raport cu alte organisme guvernamentale nu este încă definită. Mai mult, experţii locali pentru problemele romilor au fost în mare măsură numiţi pe baza propunerilor făcute de Partida Romilor Social Democrată, fără a ţine seama de procedurile standard de angajare sau de propunerile venite din partea altor reprezentanţi ai societăţii civile a romilor. Astfel, s-a ajuns în situaţia ca o singură organizaţie politică să fie acceptată ca unic organism reprezentant al întregii populaţii de etnie romă, de mare diversitate, neţinând seama de expertiza şi experienţa acumulată în cadrul altor organizaţii non-guvernamentale ale romilor. De asemenea, activiştii romi au acuzat Guvernul că, prin interacţionarea sa selectivă cu societatea civilă, nu a făcut altceva decât să accentueze divizarea acesteia în loc să faciliteze cooperarea în cadrul comunităţii de ONG-uri ale romilor. Acolo unde resursele financiare şi cele umane s-au dedicat obiectivului stabilit, acela de îmbunătăţire a situaţiei romilor, România a demonstrat că poate obţine rezultate impresionante pe baza implementării Strategiei Guvernului. Eforturile susţinute trebuie însă însoţite de alocarea unor resurse suficiente pentru a asigura implementarea deplină a obiectivelor Strategiei. 2. Programul guvernamental – Consideraţii generale 2.1. Informaţii generale asupra programului Programul Strategia Guvernului României de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor este prima iniţiativă guvernamentală care abordează în mod cuprinzător problema minorităţii rome. Eforturile anterioare de abordare a problemelor romilor au inclus programul RAXI al Departamentului pentru Relaţii Interetnice, program menit să sprijine iniţiativele locale împotriva rasismului şi a xenofobiei, precum şi Fondul de Parteneriat pentru Romi, care a implementat proiecte locale ce se adresau minorităţilor defavorizate, inclusiv minorităţii romilor. Aceste programe nu au fost evaluate formal şi există puţine informaţii referitoare la modul în care ele au răspuns nevoilor minorităţii rome. 2.2. Programul – Derulare Strategia Guvernului României de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor (de aici înainte numită Strategia Guvernului) a fost adoptată ca Hotărâre de Guvern nr. 430 din aprilie 2001 şi publicată la 16 mai 2001.[6] Ideea unei strategii atotcuprinzătoare în ceea ce priveşte situaţia romilor a apărut pentru prima dată cu aproximativ trei ani înainte ca Strategia Guvernului să fie adoptată. În 1998, guvernul a însărcinat Oficiul Naţional pentru Romi din cadrul Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (DPMN) cu elaborarea unui cadru strategic. Acest proiect a beneficiat de sprijin printr-un program Phare din 1998, destinat elaborării unei „carte albe“ care să definească direcţiile principale de stabilire a unei strategii de îmbunătăţire a situaţiei romilor.[7] Pentru a asigura o participare şi o implicare structurată în cadrul minorităţii romilor, în martie 2000 DPMN a semnat un protocol de parteneriat cu Grupul de Lucru al Asociaţiilor Romilor, format din 16 dintre cele mai active ONG-uri ale romilor din ţară.[8] Grupul de Lucru a emis câteva documente, printre care o „Recomandare de politică generală“ asupra implementării programului guvernamental de îmbunătăţire a situaţiei romilor. În acelaşi timp, s-a înfiinţat Subcomisia Interministerială pentru Romi pentru a contribui la identificarea de strategii pentru domeniile relevante şi la coordonarea implementării acestora ca parte a unei viitoare strategii naţionale. În orice caz, dincolo de înfiinţarea acestor grupuri şi de o serie de întâlniri fără prea multă finalitate, în cursul anului 2000 nu s-au făcut prea mulţi paşi înainte în vederea adoptării unui document programatic[9]. Î n ultima sesiune de dinaintea predării puterii autorităţilor nou alese în decembrie 2000, guvernul a aprobat un memorandum intitulat „Cadrul Strategic al Guvernului României pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor“. Cu toate acestea, comunitatea romilor şi-a exprimat dezamăgirea pentru lipsa de voinţă politică în vederea adoptării unui program formal. Unii membri ai Grupului de Lucru al Asociaţiilor Romilor au considerat că adoptarea în decembrie 2000 a memorandumului referitor la Cadrul Strategic a însemnat încheierea misiunii respectivului organism, cu toate că acesta nu a fost dizolvat în mod oficial.[10] Ca atare, s-a înfiinţat un nou grup care s-a constituit ca partener oficial al guvernului în implementarea viitoarei Strategii. În februarie 2001, s-a înfiinţat Federaţia Convenţia Cadru a Romilor (de aici înainte FCCR), o asociaţie a cinci ONG-uri ale romilor[11], care, la scurt timp după înfiinţare, a înaintat biroului Primului-ministru o recomandare de orientare politică generală.[12] Toate cele cinci organizaţii din cadrul FCCR îşi aveau sediul în Bucureşti, fapt care a provocat îngrijorare în rândul unora dintre foştii membri al Grupului de Lucru al Asociaţiilor Romilor, care au considerat că reprezentarea geografică este disproporţionată şi că organizaţiile de romi din Bucureşti nu vor susţine mişcarea unei societăţi civile rome unite.[13] La sfârşitul lunii martie 2001, Primul-ministru Adrian Năstase a cerut Ministerului Informaţiilor Publice să pregătească în cel mai scurt timp o strategie pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor. Ministerul a numit o echipă condusă de un secretar de stat; cu sprijinul Oficiului Naţional pentru Romi, această echipă a început să culeagă informaţii relevante pentru această problemă, bazându-se pe eforturile depuse de Grupul de Lucru al Asociaţilor Romilor, pe memorandumul referitor la Cadrul Strategic şi pe consultarea reprezentanţilor romilor şi ai unor ONG-uri. Strategia Ministerului a fost în final aprobată de Guvern la 25 aprilie 2001, bucurându-se de o largă apreciere în cadrul comunităţii de romi ca evoluţie pozitivă. Conform unui Secretar de Stat din cadrul Ministerului Informaţiilor Publice, mai multe dintre principiile enunţate de către Grupul de Lucru al Asociaţiilor Romilor au fost integrate în Strategia Guvernului.[14] Acestea includeau necesitatea de a se acorda atenţie specială eliminării discriminării şi stabilirii unei relaţii de parteneriat cu asociaţiile romilor, recomandarea de a înfiinţa comisii ministeriale pentru romi şi a unui mecanism de alocare de fonduri pentru implementarea programelor. 2.3. Programul – Conţinut Strategia Guvernului prevede măsuri pentru zece direcţii de acţiune, dând obiective detaliate pentru fiecare capitol, un plan general de măsuri, precum şi termene pentru fiecare măsură specificată. Cele zece direcţii de acţiune sunt: · Dezvoltarea comunităţii şi administraţie publică
· Locuinţe
· Securitate socială
· Sănătate
· Economic
· Justiţie şi Ordine Publică
· Protecţia copilului
· Educaţie
· Cultură şi Culte
· Comunicare şi participare civică[15]
Textul Strategiei prezintă în detaliu principiile sale directoare. Acestea includ: · principiul consensualităţii, pe care Strategia îl defineşte ca „efort comun al Guvernului şi al organizaţiilor reprezentative ale comunităţilor de romi”;
· principiul utilităţii sociale, care reclamă măsuri care să răspundă nevoilor specifice ale comunităţii romilor; ·
principiul „distribuţiei sectoriale“, prin care diverselor organisme li se atribuie responsabilităţi în concordanţă cu sectoarele sau sferele lor de competenţă;
· principiul descentralizării, prin care se atribuie responsabilităţi specifice instituţiilor publice la nivel local;
· principiul diferenţierii identitare, care prevede existenţa de măsuri menite să asigure romilor dreptul de a-şi afirma şi de a-şi proteja identitatea distinctă ca minoritate; şi
· principiul egalităţii, care afirmă că măsurile menite să protejeze etnia romă nu trebuie să dezavantajeze alte grupuri.[16] Strategia Guvernului este completată de legislaţia în vigoare, inclusiv de Constituţia României care garantează egalitatea în drepturi pentru toţi cetăţenii români şi dreptul la identitate al cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale.[17] De o importanţă deosebită este Legea 48/2002 (fosta Ordonanţă de Guvern 137/2000) privind eliminarea oricărei forme de discriminare, care face din România unul dintre puţinele state deja aliniate la Directiva UE referitoare la rasism. 2.4. Programul – Administrare/Implementare/Evaluare De o atenţie deosebită s-a bucurat crearea unor mecanisme structurale de implementare a Strategiei Guvernului. Sunt prevăzute organisme de coordonare la nivel guvernamental, ministerial şi judeţean, în fiecare existând reprezentare a romilor. În cele mai multe cazuri, aceste structuri au fost create, dar rezultatele activităţii lor sunt dezamăgitoare deoarece până acum ele au fost lipsite de autoritate şi nu au fost integrate corespunzător în structurile existente. Întâlnirile sunt prea rare, iar frecventarea acestor întruniri pare să nu fie pe lista de priorităţi a reprezentanţilor care ar trebui să participe. În consecinţă, comunităţile de romi au beneficiat de prea puţine rezultate concrete ale Strategiei, implementarea acesteia rămânând în urmă în multe domenii. Organizaţiile romilor au încercat în mai multe rânduri să facă presiuni pentru a accelera ritmul implementării, dar nu au reuşit să îşi unească vocile în apărarea intereselor comune. Organisme guvernamentale centrale Ministerului Informaţiilor Publice este organismul guvernamental principal responsabil de elaborarea şi implementarea Strategiei Guvernului în domeniul informaţiei publice şi al relaţiilor interetnice.[18] Departamentul pentru Relaţii Interetnice al Ministerului este principalul organism responsabil pentru problemele minorităţilor în general, inclusiv pentru cele ale romilor. În cadrul Departamentului, o structură specializată, Oficiul Naţional pentru Romi, răspunde direct de coordonarea implementării Strategiei, împreună cu structurile locale. Personalul Oficiului Naţional pentru Romi numără şase membri, aflaţi în subordinea unui Subsecretar de Stat. Anterior, responsabilitatea pentru politicile guvernamentale referitoare la minoritatea romilor revenea Departamentului pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale; după formarea noului guvern, în anul 2000, competenţele acestui organism au fost transferate Departamentului pentru Relaţii Interetnice. Această schimbare diminuează în fapt statutul problemelor referitoare la minorităţi, mutându-le de la nivelul unui departament condus de către un ministru la cel al unui departament din cadrul unui minister, condus de către un sub-secretar de stat. Comitetul Mixt de Implementare şi Monitorizare, principala structură responsabilă pentru implementarea Strategiei, a fost înfiinţată în iulie 2001.[19] Ea este alcătuită din secretari de stat, reprezentanţi ai ministerelor responsabile pentru implementarea strategiei, şi lideri ai ONG-urilor romilor. Comitetul este însărcinat cu organizarea, planificarea, coordonarea şi urmărirea implementării Strategiei Guvernului. Organul executiv al Comitetului Mixt este Oficiul Naţional pentru Romi.[20] Începând din iunie 2002, Comitetul Mixt s-a întâlnit doar de şase ori în decursul celor zece luni de la înfiinţare, de cele mai multe ori cu participarea unor persoane delegate de către sub-secretarii fiecărui minister[21]. Un raport alternativ asupra implementării programului, elaborat de Centrul Romilor pentru Politici Publice Aven Amentza (de aici înainte denumit „Raport Alternativ“) caracterizează Comitetul Mixt ca fiind o copie nereuşită a fostei Subcomisii Interministeriale pentru Romi. Deşi Comitetul Mixt ar trebui să se întâlnească lunar, Raportul Alternativ menţionează că acesta a încetat această activitate din cauza accesului limitat la informaţie şi a discrepanţelor legate de nivelul de autoritate şi expertiză în materie de luare a deciziilor al membrilor săi.[22] Există reprezentanţi ai romilor în Comitetul Mixt, dar aceştia se bucură de prea puţină autoritate şi li se pun la dispoziţie prea puţine resurse pentru a le înlesni activitate.[23] În subordinea Comitetului Mixt se află comisiile ministeriale individuale pentru romi. Până în prezent, au fost formate 16 comisii la nivel ministerial pentru a supraveghea activităţile de implementare a Strategiei care ţin de competenţa ministerelor.[24] Fiecare dintre aceste comisii este condusă de către un secretar de stat, şi include un membru al Comitetului Mixt şi încă trei până la patru membri, dintre care unul este desemnat de către ONG-urile romilor. „Raportul Alternativ“ susţine că nici aceste Comisii Ministeriale nu se întâlnesc în mod regulat şi că întâlnirile care se ţin sunt „semi-secrete.”[25] FCCR a desemnat experţi romi. Totuşi, datorită, se pare, absenţei unor reguli clare de funcţionare internă, membri romi nu au fost consultaţi şi nici măcar invitaţi să participe la toate întâlnirile Comitetului Mixt sau ale Comisiilor Ministeriale.[26] S-ar putea ca atenţia insuficientă acordată problemelor romilor, precum şi ajustările organizatorice la noua structură a Comisiilor în cadrul ministerelor să fi contribuit la slăbirea lor. Urmărirea şi raportarea cheltuielilor efectuate intră sub incidenţa legilor guvernamentale financiar-contabile generale. Acestea sunt completate cu măsuri specificate de către finanţatorii externi, cum ar fi UE sau UNDP, în contractele pe proiecte. Strategia nu prevede nici un mecanism centralizat de control financiar sau de bugetare; nivelul finanţării proiectelor rămâne la latitudinea fiecărui minister în parte. După cum opina Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor (de aici înainte denumită CCPM), „există o mare diferenţă între ministere în ceea ce priveşte hotărârea de a lua măsuri eficiente de îmbunătăţire a situaţiei romilor”[27]. Comitetul continuă, recomandând ca Guvernul „să acorde o atenţie specială modului în care toate organele vizate implementează pe deplin şi în mod coerent planul, având în vedere resursele şi competenţele Oficiului Naţional pentru Romi sunt limitate”[28] Într-adevăr, nivelul actual de finanţare a Strategiei este foarte scăzut. La solicitarea Oficiului Naţional pentru Romi, compania de asistenţă tehnică, MEDE European Consultancy, a estimat că nivelul finanţării pentru implementarea Strategiei este de aproximativ 105 milioane €, din care 31 la sută ar trebui să reprezinte contribuţia Guvernului, iar cele 69 de procente rămase urmând să fie acoperite din resurse extrabugetare.[29] Cu toate acestea, în elaborarea bugetului de stat pentru anul 2002 nu au fost alocate deloc fonduri pentru implementarea Strategiei, deşi se aşteaptă ca mulţi romi să beneficieze de pe urma unor măsuri prevăzute în afara cadrului Strategiei.[30] Se aşteaptă ca bugetul pentru anul 2003 să prevadă fonduri pentru implementarea Strategiei.[31] Strategia Guvernului prevede şi crearea unei fundaţii de interes public pentru problemele romilor în vederea atragerii de fonduri extrabugetare atât din ţară cât şi din străinătate, fonduri ce urmează să fie utilizate pentru implementarea Strategiei. La finele anului 2001, Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi (CRCR) a semnat un acord cu Ministerul Finanţelor Publice – Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare pentru administrarea Componentei a patra a programului Phare de Dezvoltare a Societăţii Civile 2000 – Fondul pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor. Capitolul nouă al Strategiei, „Planul General de Măsuri pentru Aplicarea Strategiei“, prezintă în detaliu 123 de proiecte şi activităţi. În multe cazuri, se menţionează termene pentru încheierea proiectelor şi este nominalizat ministerul (sau ministerele) responsabile pentru ducerea la îndeplinire a sarcinilor. Cu toate acestea, de multe ori termenele nu au fost respectate. Lipsa specificării concrete a responsabililor permite ministerelor să paseze responsabilitatea pentru îndeplinirea unei sarcini de la un departament la altul sau de la o agenţie la alta în cadrul ministerului, situaţie care determină întârzieri în deblocarea resurselor alocate implementării. După unele întârzieri datorate dificultăţilor întâmpinate în operaţia de colectare a informaţiilor de la ministere, raportul Comitetului Mixt asupra implementării strategiei până în prezent a fost făcut public în aprilie 2002.[32] În timp ce capitolele referitoare la instituţii, administraţie publică şi educaţie sunt bine redactate şi detaliate în această primă evaluare, alte capitole constată prea puţini paşi înainte şi nu fac altceva decât să reitereze prevederile Strategiei. Cu toate acestea, Guvernul a demonstrat că este sincer implicat în implementarea Strategiei, atitudine de importanţă crescândă pe măsură ce se va înainta în procesul de implementare. Organul executiv al Comitetului Mixt de Implementare şi Monitorizare, Oficiul Naţional pentru Romi, are doar putere limitată în ceea ce priveşte implementarea Strategiei. Având în vedere că Strategia a fost adoptată ca Hotărâre de Guvern, ea nu are caracter de lege şi nu prevede sancţiuni pentru situaţiile în care organele în drept eşuează în îndeplinirea sarcinilor ce le revin. În calitate de şef al Guvernului, doar Primul-ministru poate interveni pentru a cere ministerelor să îşi îndeplinească obligaţiile. Reprezentanţi ai PRSD au cerut Primului-ministru să se implice în reactivarea procesului de implementare a Strategiei, el urmând a aborda problema implementării Strategiei în cadrul teleconferinţelor periodice cu prefecţii (reprezentanţi ai Guvernului la nivel judeţean). Unele dintre măsurile prevăzute de Strategia Guvernului vor fi abordate şi în cadrul „Planului Naţional de Dezvoltare Locală a Comunităţilor de Romi“, pe care Strategia o menţionează ca măsură organizatorică ce trebuie luată sub auspiciile sale.[33] Aceste măsuri se referă în principal la îmbunătăţirea infrastructurii şi la reabilitarea locuinţelor, crearea de locuri de muncă şi sănătate. Se află în curs de pregătire un proiect Phare pentru elaborarea planului, în colaborare cu Oficiul Naţional pentru Romi, proiect ce se prevede a se încheia în 2003, cu un buget propus de 6 milioane €, din care Guvernul trebuie să contribuie cu 1,25 milioane €. Programul are scopul de a întări instituţiile de la nivel local şi judeţean, în vederea asigurării unor parteneriate echitabile şi durabile între comunităţile de romi şi administraţia publică. Organisme judeţene – prefecturi Birourile judeţene au fost create în cadrul prefecturilor, în subordinea Comisiei Ministeriale pentru Problemele Romilor din Ministerul Administraţiei Publice. Birourile judeţene au fost create pentru a evalua situaţia romilor la nivel local şi pentru a coordona îndeplinirea programelor de dezvoltare locală în cadrul procesului de implementare a Strategiei Guvernului. Fiecare birou dispune de trei sau patru angajaţi, dintre care cel puţin unul trebuie să fie de etnie romă. Angajarea personalului se face de către prefectură. În majoritatea cazurilor, cei angajaţi pe post de consilieri pentru problemele romilor au diplomă universitară şi sunt desemnaţi pe posturi de către Partida Romilor Social Democrată (PRSD).[34] Până în mai 2002 şi ultimul judeţ care mai trebuia să numească expertul pentru problemele romilor şi-a îndeplinit sarcina şi a înfiinţat Biroul pentru Problemele Romilor. În general, personalul Birourilor Judeţene raportează că majoritatea sarcinilor care le revin se referă la rezolvarea solicitărilor de ajutor social, certificarea stării de şomaj şi documente legate de locuinţe, identitate şi proprietate.[35] Experţi din cadrul Birourilor Judeţene declară că dispun de resurse adecvate; totuşi, unii au menţionat faptul că o maşină sau un alt mijloc de transport le-ar uşura munca de teren în comunităţile rome.[36] Ministerul Administraţiei Publice acoperă costurile cu salariile, precum şi costurile administrative legate de consilierii pentru problemele romilor angajaţi la Birourile Judeţene pentru Romi, în vreme ce Oficiul Naţional pentru Romi şi-a adus contribuţia oferind calculatoare şi imprimante fiecăruia dintre cele 42 de birouri în baza unui contract semnat cu Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună“ din Bucureşti. Birourile judeţene pentru romi trebuie să convină asupra unor grupuri de lucru la nivel judeţean, care să includă reprezentanţi ai Birourilor Judeţene, reprezentanţi ai ONG-urilor şi lideri ai comunităţii de romi. Din 42 de judeţe, mai puţin de 15 au reuşit să formeze grupuri de lucru până în vara anului 2002.[37] La iniţiativa Agenţiei de Dezvoltare Comunitară „Împreună“ din Bucureşti, formarea a încă zece astfel de grupuri va fi sprijinită printr-un proiect finanţat din Programul Phare Access 2000.[38] Dar nici chiar grupurile care au fost formate nu au reuşit să obţină rezultate concrete: citând un reprezentant al unul Birou Judeţean, grupul de lucru local nu funcţionează corespunzător deoarece Biroul Judeţean nu are autoritatea sau influenţa necesară asupra instituţiilor reprezentate, cum ar fi oficiile forţelor de muncă sau centrele de ocrotire a sănătăţii.[39] Organisme locale Conform Strategiei Guvernului, posturile de experţi locali pentru problemele romilor vor fi cuprinse în cadrul primăriilor şi se vor afla în subordinea primarului şi a Biroului Judeţean pentru Romi.[40] Implementarea acestei măsuri a început abia de curând deoarece nu s-au alocat fonduri suplimentare, iar majoritatea localităţilor nu dispun de resurse pentru a crea un post nou. Până în aprilie 2002 fuseseră desemnaţi oficial 339 de experţi locali pentru problemele romilor.[41] Totuşi, nu în toate cazurile aceşti experţi sunt de etnie romă şi în multe cazuri au fost numiţi ca „experţi pentru problemele romilor“ funcţionari care erau deja angajaţi şi cărora li s-au adăugat unele sarcini noi pe fişa postului deoarece nu au existat fonduri pentru angajarea de personal suplimentar. Un reprezentant al unui Birou Judeţean pentru Problemele Romilor arăta că „aceşti funcţionari nu au nici un fel de cunoştinţe şi nici un fel de motivaţie pentru a munci în direcţia rezolvării problemelor romilor; pentru ei este vorba doar de o sarcină de serviciu în plus.”[42] Participarea societăţii civile Implicarea romilor atât în elaborarea, cât şi în implementarea Strategiei Guvernului a fost puternică, dar ea a fost politizată şi, în unele cazuri, chiar contraproductivă.[43] De la adoptarea Strategiei, reprezentanţii ONG-urilor şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la întârzierile înregistrate în implementarea acesteia, mai ales în ceea ce priveşte măsurile antidiscriminare Majoritatea plângerilor făcute de ONG-uri s-au referit la desemnarea consilierilor pentru problemele romilor în cadrul guvernelor locale.[44] ONG-urile şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la obiectivitatea Comitetului Mixt şi la criteriile politice la care se recurge în desemnarea personalului implicat în derularea proiectelor ce se adresează romilor.[45] Multe plângeri s-au referit la numirea consilierilor pentru problemele romilor în cadrul guvernelor locale. Unii reprezentanţi ai ONG-urilor romilor au declarat că guvernul are o viziune diferită de a lor în ceea ce priveşte implementarea Strategiei şi au solicitat o colaborare mai funcţională cu societatea civilă în implementarea acestei Strategii.[46] Oficiali din Ministerul Informaţiilor Publice au făcut remarci pozitive la adresa colaborării cu organizaţiile societăţii civile a romilor şi au subliniat că această cooperare este extrem de utilă deoarece acolo unde instituţiile publice eşuează, ONG-urile pot reuşi.[47] Totuşi, principalul partener al Guvernului, PRSD, nu a fost capabil să mobilizeze resursele pentru romi de la nivel local. Într-un efort de îmbunătăţire a eficienţei implementării Strategiei, PRSD a înfiinţat o nouă structură, „Cartel RO 430“, pentru a realiza legătura cu Guvernul.[48] Dar acest organism a obţinut foarte puţine rezultate concrete, iar unii activişti romi consideră că structura există doar pe hârtie.[49] În general, membrii fiecărui organism reprezentativ provin din rândul aceluiaşi grup de lideri romi, creându-se uneori confuzie în legătură cu relevanţa continuităţii unui anume organism. Această situaţie a restrâns, în mod paradoxal, capacitatea organizaţiilor romilor de a identifica probleme comune pentru care să acţioneze împreună sau de a defini o abordare comună în implementarea Strategiei. În cadrul unui interviu, sub-secretarul de stat din Ministerul Informaţiilor Publice, a declarat că Convenţia Cadru a Romilor, înfiinţată în acelaşi an şi având acelaşi obiectiv ca şi „Cartel RO 430“, „nu mai există“ deoarece toţi membrii s-au mutat la Cartel şi, astfel, „Convenţia Cadru a fost absorbită“. Preşedintele Convenţiei Cadru a Romilor a adăugat că „Convenţia Cadru a Romilor a semnat un protocol cu Comitetul Permanent în ceea ce priveşte implementarea. Dar majoritatea membrilor Comitetului Permanent [al Convenţiei Cadru] sunt şi membri ai Comitetului Mixt de Implementare şi Monitorizare, astfel încât demisionarea acestor membri ar însemna blocarea strategiei .”[50] Î n iunie 2002, PRSD şi Partidul Social Democrat au semnat un acord, „Protocolul de Colaborare şi Parteneriat Politic“, care se concentrează asupra cooperării dintre PSD şi PRSD în promovarea şi monitorizarea implementării Strategiei Guvernului. Protocolul reclamă înfiinţarea unui nou „Departament de Stat pentru Problemele Romilor“ şi promovarea problemelor romilor la nivel internaţional. Acest acord are şi o dimensiune politică mai explicită, legată de promovarea în funcţii a reprezentanţilor romilor în cadrul instituţiilor statului, de consultările la nivel parlamentar, de girul acordat de către PRSD candidaţilor PSD şi de colaborarea la nivel judeţean şi local.[51] Cu toate acestea, de atunci şi până în prezent reprezentanţi ai PRSD şi-au exprimat nemulţumirea în ceea ce priveşte respectarea protocolului încheiat de către PSD,[52] şi au declarat chiar că PRSD va semna un acord cu partidul de extremă dreaptă România Mare în cazul în care ritmul de implementare a Strategiei nu se ameliorează.[53] 2.5. Programul şi opinia publică S-au făcut puţine eforturi de a prezenta opiniei publice largi Strategia Guvernului. Resursele guvernamentale alocate conştientizării opiniei publice asupra proiectelor şi obiectivelor Strategiei au fost minime, deşi una dintre componentele Strategiei se referă la îmbunătăţirea comunicării şi a participării civice. În 2001 şi în 2002 reprezentanţi ai Guvernului au ţinut prezentări pe tema implementării Strategiei în cadrul unor întâlniri naţionale şi internaţionale, inclusiv la Conferinţa OSCE din septembrie 2001, la Conferinţa Agenţiilor pentru Romi din cadrul Naţiunilor Unite din noiembrie 2001 şi la Conferinţa de la Braşov despre implementarea la nivel local a Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei romilor, tot în noiembrie 2001. Mass media românească a recurs deseori la stereotipuri negative în prezentarea problemelor romilor şi, deşi s-au făcut unele referiri pozitive la adresa Strategiei Guvernului, manifestările negative continuă. Agenţia de presă independentă a romilor raportează periodic asupra problemelor generale ale romilor şi în aceste rapoarte problema implementării Strategiei apare deseori.[54] (Vezi subcapitolul 3.4.4.) Sunt necesare eforturi sporite în vederea câştigării sprijinului larg pentru Strategie. Publicul larg a perceput Strategia ca pe o măsură necesară, mai ales din perspectiva procesului de aderare la UE, dar se pare că încrederea în realizarea obiectivelor programului este scăzută.[55] Strategia Guvernului a fost bine primită de organizaţiile romilor aparţinând societăţii civile, precum şi de liderii romi care au subliniat în special importanţa voinţei politice atât la cel mai înalt nivel de stat, cât şi la nivel local; se înţelege că implementarea va depinde de gradul de implicare manifestat de către autorităţile statului.[56] 2.6. Programul şi Uniunea Europeană Fondurile provenite din programe Phare şi ale Uniunii Europene au fost de importanţă majoră pentru Strategia Guvernului începând din faza de elaborare a proiectului, în 1998, şi până la implementarea proiectelor care testează principiile Strategiei, în 2001 şi mai departe.[57] Deşi unele organizaţii şi-au exprimat nemulţumirea în legătură cu rigiditatea procedurilor de solicitare a fondurilor Phare, sprijinul acordat de UE a făcut posibilă demararea multor proiecte ce se adresează nevoilor comunităţilor de romi. Politica UE de finanţare a proiectelor prevăzute de Strategie sprijină în mod direct recomandările făcute în Rapoartele Periodice, în care Comisia a apreciat pozitiv Guvernul pentru adoptarea Strategiei, dar a şi remarcat că măsurile acesteia trebuie să fie implementate comprehensiv, acordându-se atenţie specială eliminării discriminării. Elaborarea Strategiei Guvernului s-a făcut cu sprijinul unui program Phare în 1998.[58] Compania olandeză, MEDE European Consultancy, a fost desemnată ca Autoritate Contractantă în parteneriat cu British Minority Rights Group. Proiectul „Îmbunătăţirea situaţiei romilor“ a avut două obiective: să sprijine Guvernul României în elaborarea unei strategii/raport pentru a contribui la eliminarea tuturor formelor de discriminare a romilor. Proiectul a mai urmărit şi să constituie un „Fond de Parteneriat pentru Romi“ care să distribuie 900.000 € sub formă de granturi pentru proiecte Implementarea celor două componente a fost întârziată cu aproximativ doi ani, în parte datorită dificultăţilor legate de câştigarea sprijinului în cadrul structurilor politice şi de crearea parteneriatului dintre Guvern şi Partida Romilor Social Democrată. De asemenea, alegerile din anul 2000 au încetinit ritmul implementării. Prima componentă, Raportul, a fost realizată prin adoptarea Strategiei Guvernului, în aprilie 2001, în timp ce cea de a doua componentă, „Fondul de Parteneriat pentru Romi“, a fost lansată în ianuarie 2001, cu următoarele obiective: · Testarea/experimentarea de strategii ministeriale prin sprijinirea iniţiativelor de cooperare între organizaţiile guvernamentale (locale) şi comunităţile de romi.
· Dezvoltarea capacităţii ONG-urilor existente ale romilor şi stimularea dezvoltării unor noi organizaţii ale romilor în zonele în care nu activează nici o astfel de organizaţie
· Identificarea şi sprijinirea de parteneriate sustenabile şi de proiecte inovatoare ale comunităţilor de romi în colaborare cu autorităţile publice locale.[59]
Dintre cele 334 de solicitări înaintate, au fost selectate 40 de proiecte care acoperă majoritatea sectoarelor vizate de Strategie. Aceste proiecte au fost implementate în perioada 2001 – 2002. Selecţia s-a făcut pe baza procedurilor recomandate de instrucţiunile Phare.[60] S-a ales o Comisie de Evaluare şi o echipă de asesori pentru a asigura participarea unor reprezentanţi care cunosc problemele din regiune, recunoscuţi ca fiind imparţiali şi discreţi. Numele membrilor comitetului de evaluare şi ale asesorilor nu sunt făcute publice[61]; se ştie însă că în 2001 unul dintre membrii comitetului a fost de etnie romă, în timp ce în 2002 există doi reprezentanţi romi într-o echipă de trei membri. Evaluarea pe care aceştia o fac constituie baza pe care Comisia de Evaluare face recomandările pentru finanţare, care, la rândul lor, sunt revăzute de Delegaţia UE mai ales din perspectiva aspectelor procedurale şi financiare ale procesului. Apoi Autoritatea Contractantă (pentru programul anterior - MEDE European Consultancy, actualmente Oficiul de Plăţi şi Contractare al Ministerului Finanţelor Publice) ia decizia finală în ceea ce priveşte lista proiectelor ce urmează a fi finanţate. Unii solicitanţi şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la transparenţa procedurii aplicate de Phare şi au considerat că lipsa sa de flexibilitate poate deveni apăsătoare pentru organizaţii mai mici care solicită un nivel mai scăzut de finanţare. Indiferent de anvergura unui proiect, de obiectul acestuia sau de nivelul de finanţare solicitat, procedura este aceeaşi. În ultimii ani, majoritatea proiectelor care se adresează romilor iniţiate cu finanţare de la Uniunea Europeană şi de la alţi finanţatori internaţionali au fost implementate ad hoc şi s-au concentrat în principal asupra problemelor sociale şi economice. Având în vedere că înainte de anul 2001 nu a existat nici un program guvernamental formal, nu a existat nici o structură în care diversele iniţiative să se poată integra. Într-o evaluare intermediară a proiectelor susţinute din Fondul de Parteneriat pentru Romi se menţionează că „proiectele au fost elaborate şi implementate în funcţie de nevoile locale şi soluţiile identificate în cadrul anumitor comunităţi, ele nu au fost elaborate pentru a verifica unele măsuri guvernamentale şi nu au fost gestionate la nivel guvernamental central.”[62] Fondul de Parteneriat pentru Romi a fost sursa UE de finanţare cea mai consistentă pentru proiectele ce se adresează romilor din România. Prin intermediul programelor Phare Lien şi Phare Democracy, între 1995 şi 1999, s-a distribuit sub formă de granturi pentru 26 de proiecte adresate problemelor romilor suma de 200.000 €; dintre aceste proiecte doar zece au fost implementate direct de către organizaţii ale romilor, în timp ce restul au fost derulate de către alte ONG-uri sau instituţii publice. În 2002-2003, în cadrul programului Phare de Dezvoltare a Societăţii Civile,[63] una dintre componente a fost destinată problemelor romilor. Componenta, „Fondul pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor“, dispune de un buget total de 927.500 €, care va fi distribuit sub formă de granturi pentru un număr de 29 de proiecte.[64] În cadrul programului Phare RO9803.01 s-a întocmit o bază de date şi s-a editat o publicaţie intitulată „Proiecte pentru Romii din România, 1990 - 2000“ cu scopul de a servi ca instrument instituţiilor guvernamentale, finanţatorilor şi ONG-urilor în dezvoltarea şi implementarea politicilor de îmbunătăţire a situaţiei romilor.[65] Numărul mare de proiecte implementate menţionat în acest index este disproporţionat faţă de rezultatele obţinute şi nu există certitudinea că toate proiectele s-au concentrat asupra comunităţilor de romi şi nu asupra populaţiei defavorizate în sens general. În Raportul Periodic pe anul 1999, publicat înainte de adoptarea Strategiei, Comisia Europeană s-a pronunţat deosebit de critic la adresa nivelului de implicare a Guvernului în rezolvarea problemelor comunităţilor de romi[66]. În schimb, Raportul Periodic pe anul 2001 a apreciat pozitiv adoptarea Strategiei Guvernului, care fusese o prioritate a Parteneriatului pentru Aderare din 1999 (revizuit după acea dată)[67], şi consideră Strategia ca fiind un document „comprehensiv şi de bună calitate care a fost elaborat împreună cu organizaţiile romilor şi care a fost bine primit de acestea.”[68] Descentralizarea şi implicarea instituţiilor la nivel local sunt percepute ca trăsături de bază ale Strategiei[69], astfel încât sprijinul Fondului de Parteneriat s-a acordat aproape exclusiv iniţiativelor locale.[70] Concluzia Raportului este că „eforturile României vor trebui de acum să se concentreze asupra implementării Strategiei, cu scopul de a combate în mod eficient discriminarea atât de răspândită şi de a îmbunătăţi condiţiile de viaţă.”[71] Raportul subliniază că ONG-urile romilor vor trebui să joace un rol activ în implementarea Strategiei, dar observă în acelaşi timp că lipsa de unitate dintre organizaţiile de romi ar putea constitui un obstacol.[72] Organizaţiile societăţii civile au arătat că această perspectivă nu ţine cont de diversele comunităţi pe care organizaţiile lor le reprezintă şi nu examinează modurile în care politica Guvernului a determinat apariţia tensiunilor şi a fricţiunilor în sânul ONG-urilor.[73] 3. Programul Guvernului – Implementare 3.1. Obiectivele declarate ale programului Strategia Guvernului abordează o gamă largă de probleme ce afectează minoritatea romă, adresându-se prevenirii discriminării, stabilirii de măsuri pentru redresarea inegalităţilor prezente şi sprijinirea promovării identităţii ca minoritate. Obiectivele generale ale Strategiei sunt următoarele:
· Delegarea obiectivelor şi responsabilităţilor politice legate de problematica romilor asumate de guvern către autorităţile publice centrale şi locale în aplicarea măsurilor de îmbunătăţire a situaţiei romilor;
· Sprijinirea formării şi promovării unei elite intelectuale şi economice în cadrul comunităţilor de romi pentru a facilita aplicarea politicilor de integrare socială şi modernizare;
· Combaterea stereotipurilor şi prejudecăţilor anumitor funcţionari din instituţiile publice;
· Încurajarea unei schimbări pozitive în opinia publică în legătură cu etnia romilor, pe baza principiilor toleranţei şi solidarităţii sociale;
· Stimularea participării etniei romilor la viaţa economică, socială, educaţională, culturală şi politică a societăţii, prin atragerea lor în diverse programe de asistenţă şi dezvoltare comunitară;
· Prevenirea discriminării instituţionale şi sociale îndreptate împotriva romilor în accesul acestora la serviciile oferite de societate.
· Asigurarea condiţiilor pentru şanse egale în vederea atingerii unui standard decent de viaţă.[74] 3.2. Programul Guvernului şi discriminarea Strategia Guvernului defineşte eliminarea discriminării ca una dintre condiţiile cele mai importante pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor. În deschiderea Strategiei, se menţionează că „romii au fost de-a lungul istoriei obiectul robiei şi discriminării, fenomene care au lăsat urme profunde în memoria colectivă şi care au condus la marginalizarea romilor în societate“.[75] În tot cuprinsul textului, Strategia stabileşte măsuri specifice de rezolvare a inegalităţilor şi de prevenire a discriminării pe viitor. Aceste măsuri includ: · Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării şi includerea de reprezentanţi ai romilor în această structură;
· Monitorizarea aplicării prevederilor OU 137/2000 [acum Legea 48/2002] şi sancţionarea funcţionarilor publici care au săvârşit acte de discriminare a cetăţenilor;[76]
· Iniţierea unor programe de prevenire şi combatere a discriminării pentru copiii romi instituţionalizaţi, precum şi pentru celelalte categorii de copii aflaţi în dificultate;[77]
· Iniţierea unui program de combatere a discriminării în mass-media;
· Iniţierea unor programe de informare privind combaterea discriminării la angajarea în muncă;
· Mediatizarea cazurilor de discriminare a romilor de către persoanele fizice sau juridice prin mass media;
· Conceperea şi implementarea unor programe de sprijinire a dezvoltării societăţii civile a romilor, în scopul sprijinirii eforturilor lor de prevenire şi combatere a discriminării.[78] Atât activiştii locali, cât şi comunitatea internaţională au salutat intrarea în vigoare, deşi cu mare întârziere, a Legii 48/2002 ca instrument potenţial eficient de eliminare a discriminării.[79] Legea dă o definiţie largă discriminării pe motiv de etnie, rasă şi sex şi se referă la egalitate în activitatea economică în ceea ce priveşte dreptul la muncă, acces la servicii juridice, administrative şi de sănătate, acces la alte servicii, bunuri şi facilităţi, acces la educaţie şi dreptul la demnitatea persoanei.[80] Legea prevede şi înfiinţarea unui organism însărcinat cu monitorizarea şi aplicarea legii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD). Totuşi, legea nu corespunde standardelor prevăzute de “Directiva UE cu privire la implementarea principiului tratamentului egal între persoane indiferent de originea rasială sau etnică”, standarde care asigură protecţia minimală împotriva discriminării.[81] Legea 48/2002 nu defineşte în mod adecvat discriminarea indirectă, referindu-se doar la discriminare „activă“ şi „pasivă“.[82] Mai mult, nu există prevederi referitoare la hărţuire sau intimidare, iar standardul referitor la dovadă nu este definit suficient de explicit pentru a permite introducerea dovezii statistice. Legea nu prevede pentru cazurile de discriminare inversarea sarcinii probei, deşi CNCD putea să o facă în definirea procedurilor proprii. CNCD este subordonat din punct de vedere administrativ Secretariatului General al Guvernului, deşi iniţial a fost concepută ca un organism independent. Consiliul cuprinde şase membri şi un preşedinte care deţine statutul de Secretar de Stat.[83] Cu mare întârziere, CNCD a fost înfiinţat prin hotărârea Primului-ministru la 31 iulie 2002. Membrii consiliului au fost desemnaţi pe baza propunerilor făcute de către ministerele de resort ,[84] iar preşedintele este un fost director din cadrul Directoratului Guvernamental de Armonizare Legislativă.[85] Din păcate, nu a fost desemnat nici un membru de etnie romă, aşa după cum s-a anticipat de altfel.[86] Deşi au existat propuneri făcute de PSDR, nu au existat consultări cu ONG-urile reprezentative ale romilor, care ar fi putut contribui cu experienţă şi personal calificat în domeniul combaterii discriminării.[87] CNCD va avea un buget de aproximativ 3 miliarde lei (aproximativ 280.000 €[88]) în 2002, iar personalul angajat va număra în final 50 de persoane. În pofida adoptării legii anti-discriminare ca ordonanţă provizorie în 2000, timp de mai bine de un an nu au fost aplicate sancţiuni împotriva discriminării romilor în baza acestei legi. În această perioadă instanţele au respins unele cazuri de discriminare motivând că CNCD (care nu fusese încă definitivat) este unicul organism abilitat să se pronunţe în cazuri de discriminare, deşi de fapt instanţele ordinare au încă obligaţia de a audia cazuri înaintate în baza altei legislaţii.[89] De aceea este foarte important ca Guvernul să asigure instruirea unor specialişti din domeniul juridic şi legal în lumina noii legislaţii; în mod cert acest lucru este necesar pentru a asigura o implementare eficientă. Comunitatea ONG-urilor din România a urmărit activ evoluţia procesului de elaborare şi aplicare a legislaţiei anti-discriminare. Grupuri aparţinând societăţii civile au elaborat textul Ordonanţei 137 şi au înaintat justiţiei studii de caz pentru a demara procesul de instituire a unei interpretări juridice a prevederilor Legii. Recent, managerul unui club de fotbal din Bucureşti a fost amendat cu 1.500.000 lei (mai puţin de 50 €) pentru că nu s-a opus acţiunii unor suporteri de a afişa pancarte cu conţinut rasist şi nu i-a împiedicat să facă remarci rasiste la adresa fanilor de etnie romă ai echipei adverse.[90] Deşi amenda a fost mică, semnificaţia gestului este mare deoarece se pare că este prima dată când se aplică o astfel de sancţiune. ONG-urile au sprijinit campanii de informare îndreptate împotriva discriminării: CRCR a desfăşurat o campanie de informare în legătură cu legislaţia anti-discriminare în 2001, finanţată din fonduri Phare şi cu participarea unor tineri activişti romi. Programul „Apără-ţi Drepturile!“ a fost finanţat de UE în cadrul Iniţiativei Europene pentru Democraţie şi Drepturile Omului, scopul acestuia fiind acela de a prezenta Ordonanţa 137/2000 unui număr de 40 de comunităţi de romi din Cluj, Bucureşti, Iaşi, Timişoara, Craiova, Bacău, Mureş şi Sibiu. Ca rezultat al campaniei, aproximativ 4.000 de membri ai comunităţilor de romi au aflat despre existenţa Legii şi cel puţin 200 de persoane cunosc Legea în detaliu şi înţeleg rolul CNCD şi al altor instituţii pentru apărarea drepturilor omului. 3.2.1. Educaţie Educaţia este o maximă prioritate a întregii Strategii, în contextul în care nivelul educaţiei şi al calificării profesionale a populaţiei de romi este în general scăzut. S-au obţinut rezultate impresionante în domeniul învăţământului superior prin aplicarea de măsuri de acţiune afirmative menite să asigure locuri pentru romi în majoritatea universităţilor. Strategia Guvernului nu abordează direct discriminarea în cadrul sistemului şcolar, dar stabileşte obiective mai modeste, ca de exemplu întocmirea de statistici mai bune şi întocmirea de studii şi rapoarte referitoare la căile de îmbunătăţire a frecvenţei în rândul şcolarilor romi. Încurajarea frecventării şcolii şi reducerea ratei de abandon şcolar constituie probleme prioritare ale Strategiei Guvernului.[91] În acest scop, Ministerul Educaţiei şi Cercetării a primit în 2002 finanţare din partea Phare pentru programul „Acces la educaţie al categoriilor dezavantajate, în special a populaţiei de etnie romă“. Programul dispune de o finanţare totală de 7 milioane euro, iar Delegaţia UE se ocupă deja de selectarea companiei de asistenţă tehnică. Ministerul va contribui la acest program cu 1,33 milioane €. Implementarea acestui program este prevăzută pentru perioada 2002-2004. La 10 septembrie 2002 componenta de granturi a fost lansată oficial, deschizând procesul de depunere de proiecte de către Inspectoratele Şcolare Judeţene în colaborare cu Consiliile Judeţene sau cu ONG-uri care au experienţă în domeniul educaţiei sau în cel al protecţiei minorităţilor.[92] Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Ministerul Educaţiei şi Cercetării şi UNICEF România au elaborat, la rândul lor, o strategie de stimulare a participării copiilor şi tinerilor romi la sistemul educaţional; strategia aşteaptă aprobarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării.[93] Strategia reclamă analiza posibilităţii de organizare a unor instituţii de învăţământ gimnazial şi vocaţional pentru romi în domeniile arte şi meserii, învăţământ vocaţional şi reconversie profesională.[94] Un proiect elaborat în colaborare de către Ministerul Educaţiei şi Centrul Educaţia 2000+ a încheiat faza de cercetări preliminare în acest sens,[95] dar Guvernul nu a iniţiat încă nici un proiect pe baza constatărilor făcute. Strategia include şi programe de formare pentru mediatori şcolari şi programe interculturale pentru cadrele didactice.[96] Guvernul nu a întreprins nimic în vederea implementării acestui punct, deşi în prezent există 11 mediatori ce activează în şcoli în cadrul proiectului „A doua şansă“, implementat de Centrul Educaţia 2000+. Pentru a asigura un acces mai larg la învăţământul superior, Strategia prevede acordarea în continuare a înlesnirilor şi sprijinului deja acordate tinerilor romi care studiază în universităţi şi colegii.[97] În majoritatea universităţilor se alocă locuri speciale pentru studenţii romi în baza măsurilor afirmative, autorizate de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării[98]. Universităţile din Cluj-Napoca şi Constanţa, precum şi Şcoala Naţională de Ştiinţe Administrative şi Politice au luat măsuri suplimentare, alocând locuri pentru candidaţii romi peste numărul prevăzut de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării[99]. Începând cu anul 1998, în fiecare an un număr de 150-200 studenţi romi îşi încep studiile universitare şi se estimează că în prezent aproximativ 800 de studenţi romi sunt înregistraţi în universităţi, cu sprijin de stat sau privat.[100] Şi organizaţiile non-guvernamentale au oferit burse începând cu anul 1987.[101] Strategia prevede în continuare conceperea şi implementarea unor programe de încurajare a participării părinţilor romi la procesele educaţionale din şcoală şi din afara ei.[102] De exemplu, unităţile şcolare sunt obligate să organizeze cursuri de recuperare şcolară pentru romi la toate nivelurile de învăţământ[103] şi permite persoanelor sau organizaţiilor să vină cu noi iniţiative. Nu există însă nici un indiciu că Guvernul a făcut vreun pas în implementarea oricăreia dintre aceste măsuri. În vederea stimulării angajării de consilieri pentru romi în administraţia publică, Strategia încurajează studenţii romi să se îndrepte spre instituţiile de formare a funcţionarilor publici şi a personalului din instituţiile publice, cum ar fi facultăţi de asistenţă socială şi administraţie publică, precum şi facultăţi de medicină, academii militare, şcoli pentru formarea ofiţerilor şi subofiţerilor din poliţie şi din Ministerul Apărării Naţionale.[104] Cu excepţia iniţiativelor legate de creşterea numărului de studenţi înscrişi pentru forţele de poliţie din Bucureşti (vezi subcapitolul 3.3), nu pare să se fi întreprins însă prea mult în acest sens. 3.2.2. Ocuparea forţei de muncă Strategia abordează inegalităţile din sfera ocupării forţei de muncă în principal din perspectiva dezvoltării economice. Planul General de Măsuri conţine prevederi pentru elaborarea de măsuri care să încurajeze activitatea antreprenorială, dar acestea nu au fost urmărite. În schimb, proiectele de instruire şi de ocupare a forţei de muncă finanţate prin Fondul de Parteneriat pentru Romi au fost implementate şi demonstrează faptul că astfel de activităţi pot fi atât sustenabile cât şi productive. Strategia prevede măsuri de îmbunătăţire a exercitării şi de revalorizare a unor meserii tradiţionale ale romilor, precum şi conceperea şi implementarea unor programe specifice de finanţare a unor activităţi generatoare de venit şi mici afaceri pentru familii şi comunităţi de romi, inclusiv pentru femeile rome.[105] O menţiune specială merită prevederea care se referă la acordarea de înlesniri financiare pentru întreprinzătorii care angajează romi;[106] cu toate acestea, conform unui acord semnat între Guvernul României şi FMI, orice facilitate fiscală va fi eliminată pentru a oferi şanse egale investitorilor[107]. Strategia prevede „combaterea oricăror forme de discriminare privind angajarea romilor“, fără însă a preciza în ce mod va fi realizat acest deziderat.[108] De asemenea, Strategia prevede sprijinirea activităţilor din agricultură, cu referire la împroprietărire; sprijinirea IMM-urilor aparţinând persoanelor provenite din rândul etniei romilor prin sistemul de credite avantajoase, precum şi includerea comunităţilor de romi în proiectele de dezvoltare regională.[109] Planul General de Măsuri pentru aplicarea Strategiei impune prezentarea unui set de măsuri pentru finanţarea parţială a unor activităţi antreprenoriale şi a unor mici afaceri pentru familiile şi comunităţile de romi în cooperare cu liderii şi ONG-urile romilor.[110] Raportul Ministerului Informaţiilor Publice 2002 asupra stadiului implementării Strategiei pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor (de aici înainte denumit Raport asupra Stadiului Implementării) menţionează că liderii comunităţilor de romi au iniţiat un proiect de finanţare parţială a unor ateliere meşteşugăreşti în comunităţile de romi; Ministerul Întreprinderilor şi Cooperativelor Mici şi Mijlocii a aprobat un program asemănător, dar nu au fost încă identificată sursa de finanţare (costul unui astfel de proiect a fost estimat 700.000 €).[111] Puţine dintre obiectivele stabilite de Strategie în sfera ocupării forţei de muncă au fost realizate până la această dată; din cei 232 de romi care au absolvit cursuri de calificare profesională în anul 2001, doar 71 (31 la sută) şi-au găsit un loc de muncă permanent.[112] Totuşi, pentru anul 2002 se aşteaptă ca un număr de 243 de romi să participe la cursuri de calificare profesională în cadrul unui program naţional separat având ca obiect ocuparea forţei de muncă. Proiecte derulate în cadrul Fondului de Parteneriat pentru Romi Spre deosebire de situaţia menţionată mai sus, există unele iniţiative pilot ale societăţii civile care se bucură de succes. Sub egida Fondului de Parteneriat pentru Romi au fost înaintate câteva proiecte ce promovează calificarea profesională şi ocuparea forţei de muncă. Fiind proiecte pilot, majoritatea sunt derulate şi implementate la scară redusă, bazându-se pe resurse şi expertiză locală. O trăsătură comună a proiectelor reuşite este nivelul ridicat de colaborare dintre asociaţiile romilor şi autorităţile locale. Guvernul trebuie să înceapă să îşi asume responsabilitatea pentru valorificarea experienţei câştigate prin aceste proiecte în iniţiative de scară largă, în identificarea şi rezolvarea obstacolelor sistemice ce stau în calea ocupării forţei de muncă a romilor. Următoarele proiecte au fost incluse într-o evaluare internă făcută de iniţiativelor luate sub egida Fondului de Parteneriat pentru Romi: Asociaţia „Amare Phrala“ din Cluj-Napoca, în colaborare cu Şcoala Profesională „Spiru Haret” din Cluj-Napoca, a pregătit 83 de tineri romi care s-au calificat în peste 14 meserii sau specialităţi, cum ar fi mecanic auto, croitor, operator calculatoare, barman şi coafor. După un curs cu durata de şase luni, aproape toţi cei cuprinşi în proiect şi-au trecut examenele şi au obţinut o diplomă. 15 dintre aceştia au fost angajaţi la finalul proiectului, iar patru dintre cei care erau angajaţi la data intrării în proiect au beneficiat de creşteri salariale la încheierea acţiunii. Proiectul a fost implementat în perioada septembrie 2001 – martie 2002 şi a fost considerat un exemplu de succes în care factorul decisiv l-a constituit buna colaborare dintre asociaţia romilor şi şcoală. Potenţialul de “replicare” a proiectului şi în alte zone este foarte ridicat[113]. Primăria din Jimbolia, în colaborare cu un grup local de iniţiativă al romilor, a oferit cursuri de pregătire profesională pe durata a trei luni pentru 34 persoane. 21 de bărbaţi romi au beneficiat de cursuri de calificare în zidărie şi 13 femei rome au urmat cursuri de croitorie; toţi participanţii au absolvit cursurile. Succesul acestui proiect a fost asigurat în primul rând de excelenta colaborare dintre primărie şi grupul de iniţiativă al romilor, precum şi de devotamentul manifestat de liderul rom, el însuşi un om de afaceri de succes, în dezvoltarea de proiecte pentru comunitatea din care face parte. Primăria şi-a manifestat interesul pentru menţinerea unui parteneriat permanent cu comunitatea de romi pentru elaborarea de noi proiecte.[114] Asociaţia „Prietenia“ a romilor din Baia Mare, în colaborare cu Prefectura Judeţului Maramureş, Primăria Satulung şi Centrul de Afaceri Transilvania au iniţiat un proiect ce vizează fabricarea de cărămizi, proiect care va oferi locuri de muncă pentru 25 de persoane de etnie romă. Proiectul urmăreşte să dezvolte activitatea deja existentă de fabricare a cărămizilor prin dublarea producţiei şi prin modernizarea procesului tehnologic. În ciuda dificultăţilor ridicate de munca pe timpul iernii, echipa a reuşit să îşi atingă obiectivele. Conform evaluării oficiale, colaborarea dintre asociaţia romilor şi partenerii acesteia a fost foarte bună. Dacă fabrica de cărămizi se va dovedi profitabilă, ea poate fi considerată un foarte bun exemplu de reuşită”[115]. Inspectoratul Local pentru Protecţia Mediului din Reşiţa, în cooperare cu Alianţa pentru Unitatea Romilor a judeţului Caraş-Severin şi cu patru primării din mediul rural au înfiinţat „Corpul Gardienilor Ecologişti“. Au fost selectate 50 de persoane de etnie romă din cele patru sate, persoane care au fost instruite în probleme de mediu, de legislaţie, de igienă şi de ocupare a forţei de muncă. La încheierea cursului, aceste persoane urmau să fie evaluate, 20 dintre ele urmând să fie angajate în posturi permanente, iar celelalte 30 cu contracte sezoniere. Totuşi, evaluarea proiectului arată că modul în care Alianţa a înţeles obiectivele proiectului a fost diferit de cel al Inspectoratului. Romii au înţeles proiectul ca pe o sursă de sprijinire directă a participanţilor, în timp ce Inspectoratul a acordat prioritate intereselor municipalităţii, considerând aspectele legate de calificarea profesională de importanţă secundară.[116] Ca urmare, participanţii romi s-au declarat nemulţumiţi de rolul lor, iar evaluarea oficială menţionează că implicarea romilor în acest proiect ar fi trebuit să fie mai mare.[117] La Movileni, Comunitatea Etniei Romilor din România, în colaborare cu Primăria comunei Movileni şi-au propus să angajeze 40 de bărbaţi romi într-un un atelier de fabricare a hârtiei bituminoase pentru acoperişuri. După depăşirea unor dificultăţi de implementare datorate, în principal, lipsei de cooperare a Primăriei, proiectul a fost încheiat cu rezultate pozitive la sfârşitul lunii martie 2002. În cele din urmă, comunitatea de romi a ajuns la un acord cu Primăria, conform căruia i se permite utilizarea gratuită a clădirii şi a terenului pe o perioadă de doi ani.[118]. Evaluarea MEDE a remarcat că există un bun potenţial pentru afaceri profitabile[119]. Anunţurile de oferte de muncă cu conţinut explicit discriminatoriu apărute în presa centrală sunt de mult timp considerate o problemă în România[120]. Două reclamaţii înaintate de Romani CRISS în baza Legii 148/2000 referitoare la astfel de publicaţii au fost respinse deoarece s-a considerat că „aceste anunţuri publice nu intră sub incidenţa prevederilor Legii 148/2000 referitoare la publicitate.”[121] Totuşi, în aprilie 2002, cotidianul România Liberă a fost sancţionat pentru publicarea unor oferte de serviciu cu conţinut discriminatoriu pe motiv de etnie. Aceasta a fost prima sancţiune aplicată pentru discriminare etnică în publicitate de către inspectorii municipalităţii Bucureştiului, în baza Legii 148/2000.[122] 3.2.3. Locuinţe şi alte bunuri şi servicii Strategia Guvernului propune măsuri variate pentru rezolvarea problemelor legate de dreptul de proprietate şi de reabilitarea locuinţelor şi a mediului înconjurător în zonele locuite de romi.[123] Totuşi, majoritatea prevederilor reclamă unor noi strategii şi nu generează proiecte concrete. Strategia menţionează că este necesară acordarea de sprijin financiar în vederea asigurării condiţiilor minime de locuit, cum ar fi energie electrică, apă potabilă, canalizare, gaz metan şi salubrizare. Se prevede şi implicarea directă a reprezentanţilor romilor în implementarea programelor guvernamentale pentru construirea şi renovarea locuinţelor. Nu au fost încă realizat obiectivul de elaborare a unei strategii naţionale de rezolvare a problemelor legate de dreptul de proprietate al romilor în intervalul de patru ani prevăzut.[124] Raportul asupra Stadiului implementării Strategiei arată că Ministerul Administraţiei Publice a elaborat propuneri de proiecte pentru legalizarea dreptului de rezidenţă şi pentru conectarea la reţelele publice a utilităţilor în zonele populate de romi.[125] Acest plan naţional general este planificat pe o perioadă de zece ani în total şi prevede măsuri „urgente“ de rezolvare mai ales a nevoilor romilor în primii patru ani.[126] Protocolul semnat în iunie 2002 de către Partidul Social Democrat cu Partida Romilor Social Democrată prevede şi el elaborarea unei strategii naţionale cu referire la problema locuinţelor. La nivel local, Strategia cere primăriilor şi prefecturilor să identifice nevoile existente pentru reabilitarea locuinţelor romilor şi pentru elaborarea unui plan naţional de abordare a acestor nevoi.[127] Deşi termenul limită prevăzut în Planul General de Măsuri a fost 1 martie 2002, până în vara anului 2002 realizările au fost prea puţin semnificative; Raportul asupra Stadiului Implementării menţionează doar planuri de elaborare a unui „Program naţional de reabilitare a locuinţelor şi a mediului, inclusiv în zonele locuite de romi.”[128] Se aşteaptă ca Birourile Judeţene pentru Romi să sprijine acţiunea de colectare a datelor pe plan local, în vreme ce discuţiile legate de elaborarea planului naţional cad în sarcina Ministerului Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei.[129] Unele dintre măsurile prevăzute în Strategia Guvernului cu referire la locuinţe vor fi abordare în cadrul „Planului Naţional de Dezvoltare Locală a Comunităţilor de Romi“. Pe lângă iniţiativele Guvernului, un proiect pilot iniţiat în cadrul Fondului de Parteneriat pentru Romi în domeniul locuinţelor sociale demonstrează că este posibilă colaborarea dintre societatea civilă şi autorităţile locale. Proiectul, implementat de Asociaţia Judeţeană a Romilor „O del Amentza“ în parteneriat cu Primăria din Turdaş, judeţul Hunedoara şi-a propus renovarea apartamentelor a 176 de romi care locuiau în trei clădiri. Asociaţia romilor şi-a asumat responsabilitatea de a coordona întregul proiect, inclusiv alegerea companiei de construcţii, supravegherea lucrărilor şi întocmirea rapoartelor. Primăriei i-a revenit sarcina de a obţine autorizaţiile pentru introducerea apei şi a gazului, de a evalua calitatea construcţiilor şi de a se asigura că apartamentele urmau să fie vândute familiilor de romi la preţul minim convenit cu proprietarul clădirilor. Deşi resursele au fost limitate şi deşi au intervenit lucrări care nu fuseseră prevăzute iniţial, proiectul s-a desfăşurat în bune condiţii, cu participarea a 80 de romi. Evaluarea făcută în cadrul proiectului Phare a concluzionat că „familiile beneficiare sunt foarte mulţumite deoarece acum li s-au îmbunătăţit condiţiile de viaţă, au apă curentă şi gaz pentru încălzit şi pentru gătit”[130]. Înainte locuitorii împărţeau aceeaşi cişmea şi nu aveau canalizare. Mai mult, preţul de cumpărare al apartamentelor a fost relativ scăzut[131]. Totuşi, evaluarea a mai constatat că în comunitatea locală a existat opinia că îmbunătăţirile aduse au fost un ajutor nemeritat acordat romilor[132]. Există şi temeri legate de incapacitatea beneficiarilor de a achita în continuare costurile de întreţinere, motiv pentru care există riscul ca furnizarea de utilităţi să fie întreruptă[133]. Deşi discriminarea în domeniul locuinţelor nu este abordată în mod explicit de Strategie, reprezentanţi romi şi organizaţii ale societăţii civile rome identifică discriminarea din acest domeniu ca fiind o problemă care le afectează serios comunităţile. De exemplu, organizaţii pentru apărarea drepturilor omului, cum ar fi Liga Pro Europa Tg. Mureş şi Romani CRISS Bucureşti, s-au documentat pe larg în legătură cu situaţia din Piatra Neamţ, unde primăria din a planificat să construiască în 2001 un nou cartier la limita oraşului şi să mute locatarii Romi din cele două clădiri existente în cartier, creând astfel un ghetou al romilor în afara oraşului. [134] Cazul a fost mediatizat pe larg atât în presa locală cât şi în cea centrală,[135] şi, după intervenţia Guvernului şi a unor ONG-uri ale romilor, planurile au fost abandonate. Şi în alte zone autorităţile locale par hotărâte să evacueze romii din oraşe către periferiile acestora. Cotidienele au urmărit această tendinţă[136]. Legea anti-discriminare 48/2002 conţine prevederi împotriva discriminării în problema locuinţelor, dar aceste prevederi nu au trecut testul instanţelor civile. De la înfiinţarea CNCD în iulie 2002 nu exista nici un alt organ abilitat să acţioneze împotriva unor astfel de manifestări. O dată însă cu înfiinţarea CNCD se aşteaptă reacţia instanţelor. În 2001, studenţi de etnie romă s-au confruntat deseori cu discriminarea, refuzându-li-se accesul în locuri publice, cum ar restaurante, baruri, discoteci. Romani CRISS, împreună cu ROMANITIN, Asociaţia Studenţilor Romi din Iaşi, a acţionat în instanţă şi au pe rol două plângeri la Tribunalul Judeţean Iaşi. Romani CRISS a mai făcut apel în două cazuri.[137] ONG-urile au continuat să monitorizeze cazurile de discriminare şi au obţinut câştig de cauză în câteva cazuri.[138] Ca urmare a unei reclamaţii înaintate de CRISS, Oficiul Local pentru Protecţia Consumatorului din Rădăuţi a aplicat o primă sancţiune unui proprietar de restaurant care interzisese accesul unor cetăţeni romi în local, deşi decizia a fost luată mai degrabă în baza Legii 12/1990 decât a Legii 148/2000[139]. 3.2.4. Ocrotirea sănătăţii şi alte forme de protecţie socială În domeniul sănătăţii, Strategia Guvernului se concentrează asupra îmbunătăţirii accesului cetăţenilor romi la serviciile medicale publice[140] şi asupra formării de asistenţi sanitari, asistenţi medicali şi medici care să activeze în cadrul comunităţilor de romi. Ca în majoritatea cazurilor, şi în acest domeniu Planul General de Măsuri al Strategiei prevede elaborarea de concepţii sau programe de abordare a problemelor identificate şi de aceea sunt enunţate relativ puţine măsuri de rezolvare directă a problemelor. Strategia identifică măsuri prin care să determine un număr mai mare de romi să se înregistreze la medicul de familie.[141] De asemenea, se prevede elaborarea de proiecte pentru a îmbunătăţi programele de informare pe teme de ocrotire a sănătăţii şi de educaţie contraceptivă şi planificare familială în rândul femeilor rome.[142] Strategia conţine şi prevederi referitoare la creşterea numărului de agenţi sanitari activi în comunităţile de romi[143], precum şi la formarea de personal medical din rândul comunităţilor de romi prin alocarea de locuri speciale pentru studenţii romi în cadrul universităţilor de stat cu profil medical .[144] Ministerul Sănătăţii şi al Familiei a fost deosebit de activ în sprijinirea rezolvării problemelor romilor, atât înainte cât şi după ce Strategia a fost adoptată, în parte datorită numirii unui Consilier în Ministerul Sănătăţii în luna august, 2000; consilierul s-a dovedit a fi foarte eficient punct nodal în rezolvarea problemelor romilor. Comisia Ministerială pentru Romi din cadrul Ministerului Sănătăţii s-a numărat şi ea printre primele organisme înfiinţate.[145] Deşi implementarea Strategiei a atins culmea eficienţei sale în domeniul sănătăţii, Comisia Ministerială pentru Romi s-a întâlnit doar de două ori de la înfiinţarea sa, lăsând să se înţeleagă că structura Comisiei s-ar putea să nu fie cel mai eficient mijloc de concentrare a atenţiei asupra problemelor romilor.[146] O iniţiativă deosebit de promiţătoare a Strategiei se referă la introducerea de mediatori sanitari în comunităţile locale de romi. Mediatorul are sarcina de a acţiona ca reprezentant al comunităţii, facilitând comunicarea cu personalul medical, ca mijloc de îmbunătăţire a accesului romilor la servicii medicale. De asemenea, mediatorilor le revine sarcina de a oferi informaţii comunităţii romilor în legătură cu drepturile şi obligaţiile lor. Specializarea „mediator sanitar“ este acum înregistrată ca profesie oficială în Nomenclatorul Profesiilor din România,[147], iar Ministerul Sănătăţii şi al Familiei, în colaborare cu Romani CRISS, implementează un program de formare a mediatorilor sanitari din rândul populaţiei rome. Din octombrie 2002, au fost create 166 de posturi de mediatori sanitari în 34 de judeţe; aceşti mediatori vor fi formaţi de către Romani CRISS, cu finanţare alocată de la minister. Un proiect similar a fost iniţiat sub egida Fundaţiei Parteneri pentru Romi. La Alexandria, 50 de mediatori sanitari romi au fost instruiţi pentru a îmbunătăţi accesul la serviciile medicale,[148] şi a fost publicat un ghid practic bilingv român – romani pentru mediatorii sanitari. Strategia prevede desfăşurarea unui studiu suplimentar referitor la stării de sănătate a romilor. Nu s-a întreprins nici o acţiune guvernamentală în acest sens, deşi organizaţii private au iniţiat unele cercetări în acest sens.[149] F undaţia Parteneri pentru Romi a finanţat şi un proiect pentru a facilita accesul romilor din Zăbrăuţi şi Stefăneştii de Jos la servicii de calitate în domeniul planificării familiale şi al sănătăţii reproducerii.[150] În fiecare comunitate au fost alese trei femei rome pentru a fi informate, conştientizate şi pregătite să sprijine celelalte femei rome în probleme de sănătate în general şi de educaţie sexuală şi planificare familială în special. Proiectul a prevăzut şi cursuri de formare pentru profesori de educaţie sexuală. În cele două localităţi au fost eliberate şi 55 de documente de identitate şi zece certificate de naştere. Deşi obiectivul major al proiectului l-a constituit educaţia sanitară, problema planificării familiale a fost percepută ca fiind de mai mică importanţă pentru comunităţile de romi în comparaţie cu posibilitatea de a găsi un loc de muncă în cadrul proiectului. La Cluj-Napoca, Asociaţia pentru Emanciparea Femeilor Rome, în colaborare cu Direcţia de Sănătate Publică şi cu filiala Cluj a SECS au implementat un proiect care a urmărit să îmbunătăţească accesul femeilor rome din judeţul Cluj la servicii de planificare familială. SECS a instruit 23 de femei din şase comunităţi de romi pentru a deveni consilieri familiali. Consilierii oferă sfaturi femeilor rome în legătură cu resursele de care pot dispune în cadrul centrelor de consultanţă pe probleme de planificare familială şi contribuie la distribuirea de fluturaşi publicitari în limba romani care conţin informaţii legate de contracepţie şi de planificarea familială. Au fost distribuite prezervative gratuite, însoţite de instrucţiuni de utilizare. Ajutoare sociale O altă prioritate a Guvernului, în afara cadrului Strategiei, o constituie creşterea cuantumului alocaţiilor sociale pentru familiile mari şi fără mijloace de subzistenţă care îndeplinesc criteriile stabilite.[151] Raportul asupra Stadiului Implementării Strategiei menţionează că familiile şi copiii de origine romă beneficiază de alocaţii de asigurări sociale cum ar fi alocaţia lunară pentru copii; alocaţia suplimentară pentru familiile cu copii;[152] venitul minim garantat şi Fondul de Solidaritate Naţională.[153] Aceste alocaţii sunt universale şi nu se referă în mod special la familiile de romi. În plus, familiile de romi sunt în general mari, astfel încât ele sunt disproporţionat dezavantajate de limita de patru copii aplicată acestor alocaţii.[154] Strategia Guvernului stabileşte ca obiectiv acordarea de subvenţii organizaţiilor non-guvernamentale care înfiinţează şi administrează unităţi de asistenţă socială, măsură intrată deja în vigoare la momentul adoptării Strategiei.[155] Una dintre iniţiative este aceea de a creşte stimulentele financiare acordate întreprinderilor care angajează persoane din familii cu mulţi copii şi fără mijloace de subzistenţă;[156] o astfel de iniţiativă s-a dovedit foarte dificil de pus în practică. În trecut, cetăţenii romi au raportat cazuri de discriminare în cadrul sistemului ajutoarelor sociale, susţinând că unii funcţionari ai serviciilor sociale recurg la grile de criterii discriminatorii sau recurg la alte proceduri de discriminare pentru a refuza persoanelor de etnie romă dreptul la beneficii.[157] Opinia exprimată de către Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale (CCPMN) în raportul pentru anul 2001 sugerează ca Guvernul să studieze posibilitatea de a emite instrucţiuni de aplicare a Legii ajutorului social 67/1995 de către autorităţile locale, ceea ce ar diminua riscul de luare arbitrară a unor decizii la nivel local.[158] Ca răspuns, Guvernul a declarat că, pe lângă amendarea legii în vederea asigurării fondurilor necesare implementării legii venitului minim garantat, în teritoriu vor fi numiţi inspectori romi pentru a ajuta la prestarea de servicii către clienţi[159]. Până în prezent nu s-a raportat nici o acţiune întreprinsă în acest sens. Lipsa documentelor de identitate în rândul comunităţilor de romi, fenomen foarte răspândit, a constituit deseori un obstacol în calea accesului la unele bunuri şi servicii. Strategia Guvernului prevede măsuri urgente în sensul elaborării unui plan de acţiune pe baza căruia să se poată emite documente de identitate şi de stare civilă tuturor cetăţenilor romi care au acest drept.[160] În ciuda faptului că termenul limită a fost 15 noiembrie 2001, nu s-au luat decât iniţiative timide în acest sens.[161] Totuşi, organizaţii ale societăţii civile au iniţiat proiecte în colaborare cu poliţia şi, ca rezultat, au fost eliberate aproximativ 3400 cărţi de identitate între 2000 şi 2001.[162] În cadrul unui alt proiect implementat în cadrul Fondului de Parteneriat pentru Romi în Giarmata, judeţul Timiş, Primăria, în colaborare cu Asociaţia Femeilor Ţigănci „Pentru Copiii Noştri“ din Timişoara, sprijină cetăţenii romi în demersurile de obţinere a documentelor de identitate, de proprietate şi în obţinerea unui loc de muncă. Mulţumită acestui proiect, 280 de gospodării au fost înregistrate la registrul agricol al comunei şi 25 de cetăţeni romi au obţinut documente de identitate şi certificate de naştere. Recensământul naţional din martie 2002 este un bun prilej de a avansa în sensul eliberării de documentelor oficiale şi al înregistrării oficiale a cetăţenilor de etnie romă. 3.2.5. Sistemul penal Acest domeniu este abordat în Strategia Guvernului la secţiunea despre „Justiţie şi ordine publică“. Sub acest titlu, Strategia prezintă ca priorităţi eliminarea posibilelor efecte discriminatorii ale reglementărilor actuale şi perfecţionarea cadrului juridic existent pe baza respectării drepturilor fundamentale ale omului şi a drepturilor civile, în acord cu standardele internaţionale.[163] Totuşi, există prea puţine proiecte care să abordeze în mod direct discriminarea din acest domeniu (vezi şi subcapitolul 3.3). 3.3. Protecţia împotriva violenţei determinate de rasism În Strategia Guvernului nu se face nici o referire la violenţa generată de rasism; această problemă este menţionată secundar în secţiunea F despre Justiţie şi ordine publică, în care Ministerului de Interne i se solicită „identificarea şi rezolvarea operativă a stărilor conflictuale susceptibile a genera violenţă familială, comunitară sau interetnică“.[164] Această omisiune este gravă deoarece în ultimul deceniu au fost semnalate cu insistenţă probleme în acest domeniu atât de către observatori interni cât şi internaţionali.[165] Formularea unor obiective clare în sensul combaterii intoleranţei şi, mai ales, în sensul abordării brutalităţii manifestate de poliţie ar servi scopurilor declarate ale Strategiei de a reforma mentalitatea publică şi de a elimina discriminarea.[166] Strategia propune derularea de programe de informare pentru liderii romi, conducerea instituţiilor publice şi a ONG-urilor pentru a facilita eforturile de abordare a cazurilor de discriminare, în conformitate cu Legea 48/2002. Alte obiective sunt legate de iniţierea unor programe de educaţie juridică şi de prevenire a delincvenţei împreună cu membrii comunităţilor de romi, precum şi angajarea unor cetăţeni de origine romă în cadrul forţelor de poliţie şi a serviciilor care se ocupă de aplicarea legii. Totuşi, prea puţin s-a făcut pentru implementarea acestor obiective. În martie 2002, au fost intervievaţi 50 de romi care au solicitat posturi în cadrul forţelor de poliţie din Bucureşti. În baza unui acord semnat între Ministerul de Interne şi PSDR, urmează ca zece ofiţeri de poliţie romi să fie angajaţi în fiecare sector al capitalei. Conform unor rapoarte mass media, Partidul Romilor a acceptat să propună noi candidaţi în cazul în care cei deja identificaţi nu vor reuşi să treacă examenul.[167] La Cluj-Napoca, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală, în cooperare cu Institutul de Prevenire a Criminalităţii şi cu Şcoala Naţională pentru Subofiţeri “Vasile Lascar,” au implementat un proiect pentru prevenirea conflictelor în cadrul comunităţilor multiculturale. Proiectul constă din 14 sesiuni de pregătire pentru personalul poliţienesc care activează în comunităţi multiculturale. Fiecare sesiune se adresează unui număr de 25 de participanţi; până în prezent au participat 350 de ofiţeri de poliţie din 26 de judeţe. De asemenea, în diferite zone s-au organizat întâlniri în care participanţii – inclusiv ofiţeri de poliţie, funcţionari civil, autorităţi locale şi reprezentanţi ai minorităţilor – au analizat problemele şi au încercat să ajungă la consens în ceea ce priveşte soluţiile. Proiectul a debutat în 2000; începând cu 2002 proiectul va beneficia de finanţare suplimentară din Iniţiativa Europeană Phare pentru Democraţie şi Drepturile Omului. Ca rezultat al colaborării dintre Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală şi Institutul de Prevenire a Criminalităţii din cadrul Ministerului de Interne au fost angajate în poliţie mai multe cadre care cunosc limba unei minorităţi pentru a activa în zonele în care minorităţile reprezintă peste 20% din totalul populaţiei.[168] Pe fondul lipsei de acţiune în acest domeniu, organizaţiile societăţii civile au întreprins acţiuni în vederea documentării actelor de violenţă împotriva romilor şi pentru a elabora mecanisme de rezolvare a conflictelor pentru a descuraja violenţa de motivaţie rasială. Romani CRISS s-a dovedit extrem de activă în acest sens. Recent, ca urmare a unei confruntări violente între sătenii romi şi ne-romi din Scorteni (judeţul Bacău), Romani CRISS, cu sprijinul autorităţilor locale din Bacău şi al ONG-ului Rom Star Bacău, au organizat o masă rotundă pentru a aduna reprezentanţi ai guvernării locale, ai poliţiei locale şi judeţene, ai PSDR din Bacău şi Scorteni, ai primăriei Scorteni şi consilieri judeţeni pentru a analiza cauzele violenţei comunitare, precum şi pentru a identifica soluţii concrete pentru a detensiona situaţia din zonă. Participanţii au încheiat un acord care subliniază faptul că parteneriatul dintre autorităţile locale şi organizaţiilor romilor este cheia în prevenirea unor viitoare conflicte, aşa cum este de altfel şi implicarea activă a autorităţilor locale interesate în abordarea şi luarea de măsuri în vederea diminuării conflictelor interetnice. Implementarea acestui acord ar trebui monitorizată deoarece ea ar putea constitui un model pentru alte proiecte legate de rezolvarea conflictelor. Totuşi, fără participarea unor mediatori cu experienţă, astfel de parteneriate au puţine şanse de a se materializa. În unele zone, PSDR a iniţiat semnarea de protocoale cu circumscripţiile locale de poliţie, convenind să acţioneze în vederea prevenirii situaţiilor generatoare de violenţă şi pentru a realiza un schimb de informaţii.[169] Totuşi, aceste acorduri au avut mai mult un caracter formal; majoritatea populaţiei rome nu are cunoştinţă despre existenţa lor, iar în practică partidul acţionează mult prea rar ca mediator între poliţie şi comunitatea romilor. 3.4. Promovarea drepturilor minorităţilor Strategia afirmă că Guvernul se pronunţă în favoarea diversităţii culturale şi se angajează să combată orice formă de extremism care promovează intoleranţa sau ura de rasă. Eforturile Guvernului de promovare ai drepturilor minorităţilor au fost vizibile cu precădere în domeniul educaţiei, unde învăţământul de limbă romani s-a extins semnificativ în ultimii câţiva ani. Eforturile de a creşte reprezentarea romilor la toate nivelurile guvernamentale nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor deoarece birourile create nu au fost încă suficient de bine integrate în structurile existente sau nu au atribuit însărcinări care să justifice numirile în posturi. Mai mult, faptul că Guvernul s-a bazat pe o singură organizaţie reprezentativă a romilor, Partida Romilor Social Democrată, a generat îngrijorarea că alte organizaţii sunt efectiv excluse. Strategia Guvernului prevede programe menite să asigure „reconstrucţia şi afirmarea identitară a romilor“[170], în special în domeniul culturii, al limbii, al religiei, al educaţiei, al instruirii şi al vieţii publice[171]. Structura coordonatoare responsabilă pentru realizarea acestor obiective este Oficiul Naţional pentru Romi. 3.4.1. Limbă Strategia Guvernului nu menţionează utilizarea limbii romani în relaţia cu autorităţile. Totuşi, astfel de măsuri sunt prevăzute în alte documente legislative. Conform Constituţiei României, limba folosită în instanţele de judecată este limba română, cu excepţia minorităţilor naţionale care au dreptul la interpret. În cazurile penale, se va asigura interpret din oficiu[172]. Legea Administraţiei Publice mandatează utilizarea unei limbi minoritare în administraţia publică în zonele în care minoritatea respectivă reprezintă cel puţin 20% din totalul populaţiei.[173] O Hotărâre de Guvern[174] prevede că este permisă afişarea de semne bilingve în zonele în care populaţia minoritară reprezintă 20% sau mai mult din totalul populaţiei. Totuşi, nu au existat iniţiative din partea autorităţilor locale sau din partea grupurilor de romi de a afişa inscripţii în limba romani şi, într-adevăr, există o foarte slabă cerere în acest sens din partea comunităţii romilor în general. Ultimul recensământ ar putea extinde acest drept şi asupra cetăţenilor de etnie romă, având în vedere că s-a înregistrat o creştere a numărului de cetăţeni romi. Datele iniţiale arată că 535.250 de cetăţeni s-au declarat de etnie romă, cu aproximativ 135.000 mai mult decât la recensământul din 1992[175]. Mai mult, interesul pentru limba romani şi gradul de cunoaştere a acesteia au fost impulsionate substanţial prin iniţiativele prevăzute de Strategie pentru domeniul educaţiei. 3.4.2. Educaţie Punctul 95 din Planul General de Măsuri pentru aplicarea Strategiei prevede introducerea de ore opţionale de istorie a romilor şi limbă romani în instituţiile de învăţământ. Deja în 1999 Ministerul Educaţiei introdusese ore opţionale de limbă romani şi istorie a romilor în învăţământul primar şi secundar[176], iar această măsură a fost implementată în unele şcoli în care elevii studiază limba romani în regim de 3-4 ore pe săptămână. Orele de limbă romani pot fi organizate la cererea părinţilor, individual sau colectiv, iar dacă învăţătorul nu vorbeşte limba, este posibilă angajarea unei persoane vorbitoare de limbă romani, chiar dacă această persoană nu îndeplineşte toate criteriile prevăzute pentru activitatea de predare.[177] În clasele a şasea şi a şaptea părinţii pot solicita şi o oră de „istorie şi tradiţie a romilor“[178]. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a sprijinit creşterea numărului de profesori de limbă romani: cu sprijinul unui larg spectru de finanţatori[179], în perioada 1999-2001 ministerul a organizat şcoli de vară pentru aproximativ 50 de participanţi în fiecare an, pentru a învăţa limba romani. Majoritatea participanţilor sunt acum implicaţi în predarea limbii romani la nivel local, sau sunt inspectori şcolari pentru romi în cadrul Inspectoratelor judeţene. Ca rezultat al acestor eforturi, procesul de învăţare a limbii romani a cunoscut o semnificativă dezvoltare. În perioada 1992-1993 doar 368 de copii romi studiau limba romani, în timp ce în prezent există 200 de profesori romi sau ne-romi şi aproximativ 11.000 de elevi care studiază limba romani.[180] În anul 2001, profesorii de limbă romani au înfiinţat o asociaţie profesională, „Ketanes“, pentru a sprijini perfecţionarea profesională a profesorilor. Strategia include şi angajamente de a sprijini ONG-urile care oferă educaţie la distanţă în limba romani.[181] Până în prezent 50 de profesori romi au absolvit cursuri la distanţă, cheltuiala personală fiind de aproximativ 300€ pe an, având în vedere că statul nu le finanţează studiile. Pentru studenţii înscrişi în anul 2001 se oferă burse independente din diverse surse[182]. Chiar şi aşa, cererea pentru studiul limbii romani continuă să fie prea mare pentru numărul de profesori calificaţi.[183] În Strategie este prevăzută şi introducerea unor module didactice pentru specialişti din administraţia publică, asistenţă socială, medicină, poliţie, învăţământ pentru a asigura o mai bună înţelegere a situaţiei sociale, economice şi culturale a romilor.[184] Totuşi, în Planul General de măsuri nu se prevede nici o măsură specifică în acest sens şi nu a fost finanţată nici o acţiune. 3.4.3. Participare civică Strategia urmăreşte direct îmbunătăţirea gradului de participare a romilor în structurile politice şi administrative, mai ales la nivel local. Componenta „Comunicare şi participare civică“ a Strategiei Guvernului urmăreşte să promoveze participarea liderilor romi la procesul de luare a deciziilor politice şi include prevederi speciale menite să intensifice participarea romilor la viaţa publică. De asemenea, se urmăreşte şi sprijinirea formării de grupuri rome ale societăţii civile. Planul General de Măsuri prevede organizarea de întâlniri lunare ale primarilor cu liderii comunităţilor de romi[185] şi precizează ca formă de acţiune afirmativă normele de recrutare şi promovare a funcţionarilor publici.[186] Romii sunt reprezentaţi în Consiliul Naţional pentru Minorităţi şi în Camera Deputaţilor de către PSDR[187]. Se estimează că anual se alocă 130 de miliarde de lei (aproximativ 4 milioane €) pentru organizaţiile minorităţilor etnice[188]. Din această sumă, Partidului Social Democrat al Romilor i-au revenit în anul 2002 aproximativ 18 miliarde de lei (cca. 500.000 €)[189]. Colaborarea dintre reprezentanţii ONG-urilor active în domeniu şi multe dintre Birourile Judeţene pentru Romi a devenit stângace, accentuând slăbiciunile preexistente în privinţa cooperării dintre instituţiile locale. Absenţa unor responsabilităţi şi a unei subordonări ierarhice clare în ceea ce priveşte experţii locali pentru problemele romilor a constituit un impediment în implementarea Strategiei. În timp ce agenţia principală de implementare este Oficiul Naţional pentru Romi, Ministerul Administraţiei Publice angajează experţi în problemele romilor în subordinea prefecturilor. Astfel nu este întotdeauna clar cărei structuri organizatorice îi aparţin experţii locali. Ca parte a cadrului structural al Strategiei, la nivel local, în cadrul primăriilor s-au creat posturi pentru romi (vezi subcapitolul 2.4). Procesul de desemnare a persoanelor pentru aceste posturi a fost intens criticat deoarece a exacerbat tensiunile politice existente în cadrul comunităţilor de romi. Un exemplu în acest sens este reclamaţia semnată de cinci ONG-uri locale ale romilor şi înaintată primăriei în legătură cu desemnarea consilierului local pentru problemele romilor de către PSDR.[190] Scrisoarea citează principiul consensualităţii prevăzut de Strategie, care impun ca iniţiativele Strategiei să fie rezultatul unui efort comun al Guvernului şi al organizaţiilor reprezentative ale comunităţilor de romi – ceea ce înseamnă toate organizaţiile şi nu doar PRSD. În conformitate cu procedura administrativă, recrutarea unui funcţionar public trebuie să se facă pe baza unui concurs, iar candidatul trebuie să îndeplinească anumite criterii. Într-o scrisoare semnată de prefectul judeţului, reprezentantul Guvernului României la nivel judeţean, se declară următoarele: “În vederea realizării şi aplicării măsurilor stabilite în Strategia pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor, [...] în conformitate cu Legea Bugetului de Stat pentru anul 2002, urmează să numiţi o persoană care să îndeplinească funcţia de expert local pentru problemele romilor. Numirea persoanei se va face de către primarul localităţii […] cu consultarea Biroului Judeţean pentru Romi şi a filialei locale a Partidei Romilor. Se recomandă ca persoana ce va fi numită în funcţia de expert local pentru romi să aparţină etniei romilor şi să facă parte din Partida Romilor. Partida Romilor - Filiala Judeţeană Hunedoara – recomandă ca în această funcţie să fie numit dl. A.I.A....“[191] Scrisoarea este un exemplu elocvent de încălcare gravă a procedurii de angajare în cazul numirii de reprezentanţi ai comunităţii romilor, şi ilustrează cum s-a ajuns la concepţia larg răspândită că liderii PSDR dau prioritate loialităţii faţă de partid în detrimentul competenţei profesionale, situaţie care a dus la politizarea implementării Strategiei. În situaţia menţionată mai sus, comunicarea dintre PRSD şi ONG-urile locale, deja problematică, a ajuns să fie aproape întreruptă. Între timp România nu duce lipsă de candidaţi calificaţi: există aproximativ 600 de studenţi şi absolvenţi de facultate romi, precum şi mulţi alţi potenţiali candidaţi cu suficientă experienţă în munca din cadrul organizaţiilor societăţii civile. 3.4.4. Mass Media Mass media este tratată în secţiunile „Cultură şi culte“ şi „comunicare şi implicare civică“ ale Strategiei. Strategia propune sprijinirea realizării unor canale de cultură şi de informare pentru romi la nivel naţional – emisiuni TV, posturi de radio, publicaţii. De asemenea, Strategia prevede elaborarea de programe pentru combaterea discriminării în mass media şi pentru organizarea de campanii de informare pe teme de sănătate şi ocupare a forţei de muncă. În prezent, există un program de televiziune care se adresează romilor şi care transmite săptămânal la televiziunea naţională, împreună cu alte programe destinate minorităţilor naţionale. Prin Strategie, Ministerul Informaţiilor Publice este responsabil de iniţierea unui program de combatere a discriminării în mass media, dar nu s-a întreprins nimic în vederea implementării acestei măsuri, deşi termenul limită fusese noiembrie 2001[192]. Prin monitorizarea proiectelor, ONG-urile au identificat nevoia de a îmbunătăţi percepţia şi reprezentarea romilor în presa centrală şi, ca urmare, au difuzat ştiri legate de problematica romilor.[193] Un raport de monitorizare a mass mediei emis de Agenţia de Monitorizare a Mass Mediei a Academiei Caţavencu enumeră stereotipuri legate de etnicii romi extrase din mass media românească: dintre 14 stereotipuri identificate în cuprinsul a 335 de articole, 10 sunt considerate negative.[194] Cu finanţare Phare sau UE au fost implementate şi alte iniţiative în mass media. Chiar dacă aceste iniţiative nu sunt legate în mod direct de implementarea Strategiei, ele sprijină obiectivele generale ale acesteia. Cu sprijin din Fondul de Parteneriat pentru Romi, a fost înfiinţată o agenţie de presă a romilor ca rezultat al colaborării dintre Agenţia de Monitorizare a Mass Mediei a Academiei Caţavencu, Romani CRISS, Agenţia Naţională de Presă Rompres şi Centrul pentru Jurnalism Independent.[195] Agenţia de Presă a Romilor funcţionează în cadrul biroului Romani CRISS şi a fost deosebit de activă în perioada care s-a scurs de la lansarea sa în septembrie 2001; au fost scrise şi difuzate aproximativ 800 de ştiri.[196] În cele din urmă Agenţia de Presă a Romilor va deveni organizaţie independentă, în conformitate cu statutul acesteia. Agenţia de Presă a organizat şi cursuri de perfecţionare pentru jurnalişti: 11 romi au fost selectaţi pentru a beneficia de un curs de perfecţionare în mass media, agenţii de presă, instituţii ale statului, limba engleză, operare calculatoare şi producţie de televiziune. Echipa selectată a avut iniţiativa de a produce un video clip referitor la problema declarării etniei de către romi la recensământul din 2002. Centrul pentru Jurnalism Independent a publicat un ghid de etică jurnalistică cu accent pe anti-discriminare. Proiectul a fost finanţat de Programul Phare pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor[197]. 3.4.5. Cultură Secţiunea I a Strategiei Guvernului se ocupă de „Cultură şi culte“, menţionând măsuri în domeniul artistic, economic şi în mass media menite să permită romilor să îşi dezvolte şi să îşi exprime identitatea culturală. Din nou, multe dintre măsurile prevăzute în Planul General de Acţiune sunt preliminare: pregătirea planurilor pentru organizarea de festivaluri culturale, studii de fezabilitate a unui teatru rom şi alte studii.[198] Chiar dacă unele din aceste studii au fost efectuate, realitatea este că până acum efectele concrete în comunităţile de romi au fost modeste. A naliza finanţată din fonduri Phare asupra proiectelor destinate romilor şi implementate în intervalul 1990-2000 menţionează că „domeniile de activitate ale ONG-urilor romilor reflectă principalele domenii de interes pentru comunitatea romilor“ şi că aproape 50% dintre ONG-uri au o componentă culturală[199]; acest fapt poate fi şi o reflectare a priorităţilor stabilite de către agenţiile finanţatoare sau donatoare de care ONG-urile locale depind. Totuşi, unii activişti romi percep activităţile de promovare a culturii şi identităţii romilor drept o cale importantă de integrare a romilor în comunitatea largă, păstrându-se totodată tradiţiile şi limba[200]. Programul Phare a sprijinit şi eforturile unor ONG-uri de a conştientiza comunitatea romă în legătură cu propria identitate prin introducerea de ore de istorie locală pentru tinerii romi[201]. Ministerul Culturii şi Cultelor, în colaborare cu Centrul Romilor pentru Politici Publice „Aven Amentza”, a organizat în iarna anului 2002 o „Caravană pentru educaţie interculturală şi revitalizare a moştenirii culturale“[202]. Caravana a trecut prin toate cele 41 de judeţe încercând să ofere o bază de armonizare a politicilor locale referitoare la minorităţi, pentru a încuraja dialogul şi schimbul de opinii între comunităţile de romi şi autorităţile locale şi pentru a atrage fonduri necesare desfăşurării unor alte iniţiative culturale.[203] 4. Evaluare Strategia Guvernului reprezintă un pas important înainte în vederea includerii romilor în toate domeniile societăţii româneşti. Prin procesul de elaborare a Strategiei şi în demersul de implementare a ei, Guvernul s-a consultat cu organizaţii ale romilor şi a exprimat multe dintre nevoile şi grijile transmise de reprezentanţii romilor. Nu s-a acordat însă suficientă atenţie problemelor legate de violenţa de motivaţie rasială manifestată de indivizi sau actori publici, aspect sesizat şi documentat pe larg de observatori interni şi internaţionali pe probleme de drepturile omului. Cu toate acestea, comunitatea romilor apreciază pozitiv conţinutul Strategiei în general. Deşi Strategia are o cuprindere largă şi propune peste 120 de măsuri sau proiecte ce trebuie realizate, ea nu oferă planuri detaliate şi nu specifică activităţi concrete. Implementarea Strategiei rămâne la nivel foarte scăzut la peste un an de la adoptare. Chiar şi acolo unde Planul General de Măsuri prevede evaluarea sau pregătirea de planuri mai detaliate, în multe cazuri nimic nu s-a realizat până la termenele fixate. Guvernul a alocat resurse insuficiente, sau nu a alocat deloc resurse pentru implementarea Strategiei; acele proiect care au fost derulate s-au finanţat aproape exclusiv din Fondul de Parteneriat pentru Romi, care nu este administrat direct de către Guvern. Iniţiativele luate de organizaţii ale societăţii civile au depăşit cu mult proiectele sponsorizate de către Guvern şi deşi multe programe ale unor ONG-uri sunt sprijinite de către stat sau de către autorităţile guvernamentale locale, nu există un mecanism care să permită încorporarea experienţei şi a învăţămintelor trase în politica Guvernului. Unul dintre cele mai importante puncte forte ale Strategiei este măsura în care ea asigură participarea romilor la toate nivelurile guvernamentale. În special, aceste măsuri prevăd înfiinţarea de structuri locale, cu reprezentare a romilor, pentru implementarea Strategiei şi urmăresc ca Strategia să răspundă nevoilor comunităţilor de romi individuale. În acest scop au fost înfiinţate Birourile Judeţene pentru Romi şi au fost numiţi consilieri locali pentru problemele romilor în cadrul Primăriilor la nivel local. Aceste măsuri pot instituţionaliza reprezentarea romilor în guvernarea locală şi pot duce la crearea unei puternice reţele de funcţionari publici romi. În procesul de constituire în practică a acestor reţele au apărut câteva probleme. În primul rând, unei singure organizaţii politice (Partida Romilor Social Democrată) i s-a recunoscut dreptul de a desemna experţi pentru problemele romilor, neţinându-se seama de procedurile standard de recrutare şi angajare a funcţionarilor publici. O astfel de practică nu ia în considerare extrema varietate din sfera politică şi neguvernamentală a romilor. S-a manifestat tendinţa de politizare a acestei activităţi, astfel că avem de a face mai degrabă cu desemnări bazate pe loialitatea faţă de partid decât cu recrutarea de absolvenţi cu calificare academică şi de profesionişti. În al doilea rând, faptul că în Birourile Judeţene pentru Romi nu au fost numiţi funcţionari publici calificaţi şi motivaţi poate duce cu uşurinţă la de-legitimizarea Strategiei ca întreg. Nu este vorba despre o criză de profesionişti romi bine educaţi: datorită măsurilor afirmative luate în ultimii ani de către Ministerul Educaţiei, aproximativ 800 de tineri romi studiază în diverse universităţi şi facultăţi şi aceştia şi-ar putea valorifica aptitudinile şi expertiza nivelul guvernării locale. Î n fine, conform unor activişti romi, faptul că Guvernul s-a bazat pe o singură organizaţie politică reprezentantă a comunităţii romilor a avut ca efect fragmentarea comunităţii de ONG-uri ale romilor. În opinia unui reprezentant rom, Convenţia Cadru a romilor şi-a încetat de fapt activitatea datorită „politizării Strategiei şi faptului că Guvernul a tratat în mod diferit parteneriatul cu societatea civilă romă“ şi „s-a asociat unilateral şi preferenţial, fără a lua în considerare nivelul de expertiză, cu un singur reprezentant al societăţii civile … violând astfel principiile Strategiei…“[204] 5. Recomandări În vederea realizării depline şi eficiente a implementării cadrului strategic pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor, Guvernul României trebuie: · Să reanalizeze textul şi să aducă modificările necesare Strategiei şi Planului General astfel încât acestea să reflecte ultimele evoluţii şi să ţină cont de ultimele reglementări aplicabile, precum şi de contribuţiile aduse, în special, de obiectivele complementare de implementare Strategiei, aduse de proiectele ONG-urilor.
· Să considere adoptarea textului ca lege pentru a putea aplica prevederile conţinute.
· Să revizuiască costurile implementării şi fondurile alocate prin bugetul de stat pentru anul 2003-2004. Să colaboreze cu instituţiile Uniunii Europene, precum şi cu alţi finanţatori pentru a se asigura că finanţarea internaţională pentru romi merge înspre implementarea Strategiei.
·Să numească şi să însărcineze Secretarul de Stat responsabil de Departamentul pentru Relaţii Interetnice cu conducerea Comitetului Mixt de Monitorizare şi Implementare. Să crească frecvenţa întâlnirilor Comitetului Mixt şi să se ocupe de problema participării tuturor membrilor.
·Să întărească Oficiul Naţional pentru Romi prin angajarea unui număr mai mare de tineri studenţi sau absolvenţi romi calificaţi şi devotaţi.
· Să mobilizeze Comisiile ministeriale pentru romi din fiecare minister, să stabilească şi să impună termene şi obiective specifice, inclusiv raportarea realizării lor şi a modului de realizare.
· Să stabilească responsabilităţi clare pentru implementarea proiectului la nivel local pentru Prefecturi, Consilii Judeţene şi Consilii Locale şi să aloce resursele necesare.
· Să reanalizeze legislaţia anti-discriminare şi să aducă modificările necesare pentru a o aduce la standardele prevăzute de directiva Uniunii Europene cu privire la rasism.
· Să asigure independenţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării; să se asigure că procesul de selectare a membrilor este transparent şi să pună la dispoziţie resurse pentru funcţionarea acestuia.
· Să asigure formarea de avocaţi, consilieri juridici şi judecători din perspectiva noii legislaţii anti-discriminare, inclusiv din rândul profesioniştilor din comunităţile de romi.
· Să continue să desfăşoare acţiuni menite să conştientizeze masele, în special comunităţile minoritare, asupra discriminării şi a posibilităţii de a o combate.
· Să întreprindă măsuri în vederea angajării de funcţionari publici romi, asigurându-se că procesul de selectare se bazează pe competiţie corectă şi merite profesionale şi nu pe afilieri politice.
· Să coopereze cu societatea civilă a romilor pentru a stabili un dialog constructiv şi pentru a reduce fricţiunile care împiedică cooperarea eficientă în cadrul comunităţii romilor, precum şi în relaţiile dintre populaţia romă şi ne-romă.
· Să asigure participarea reprezentanţilor societăţii civile a romilor la procesul de luare a deciziilor în instituţiile responsabile de implementarea diverselor obiective ale strategiei şi ale programelor. Recomandări pentru organizaţiile romilor . · Să urmărească activ implementarea măsurilor Strategiei: să reactiveze structurile consultative ale asociaţiilor de romi. Dacă este cazul, să dea declaraţii comune, să publice comunicate de presă şi articole pentru presă şi pentru opinia publică · Să asigure o comunicare deschisă între ONG-urile romilor şi cei responsabili de implementarea Strategiei la nivel local şi naţional.
· Să ofere sprijin consilierilor locali pentru problemele romilor din cadrul birourilor judeţene pentru romi prin intermediul unor grupuri de acţiune locale.
· Să intensifice participarea la dezbaterile publice, să încurajeze reacţii clare şi precise împotriva manifestărilor negative la adresa situaţiei romilor.
· Să recurgă la CNCD, de îndată ce acesta funcţionează, pentru a înainta reclamaţii referitoare la acte de discriminare · Să sprijine identificarea şi pregătirea viitorilor activişti şi politicieni romi.
· Să valorifice resursele umane existente la nivel local, inclusiv studenţii romi, tinerii activişti din cadrul ONG-urilor, liderii comunităţii locale.
Recomandări pentru organizaţii internaţionale şi pentru finanţatori internaţionali · Să crească alocările financiare în domeniu în raport proporţional cu contribuţia adusă de Guvern.
· Să promoveze evaluarea implementării Strategiei prin sprijinirea elaborării de rapoarte de monitorizare şi a eventualelor critici interne şi să organizeze seminarii şi conferinţe în care asemenea documente pot fi dezbătute.
· Să faciliteze incorporarea proiectelor implementate prin sprijin internaţional în programele administrate de către Guvern.
[1] Hotărârea de Guvern 430/Aprilie/2001, 25 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 252, 16 mai 2001. [2] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport privind stadiul implementării Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei Romilor – Aprilie 2002, p. 2, (de aici înainte, „Ministerul Informaţiilor Publice, Raport privind stadiul implementării“). Vezi < http://www.publicinfo.ro/ENGLEZA.html>, (accesat 28 septembrie 2002). [3] Ordinul Ministerului Informaţiilor Publice nr. 259/02; de asemenea, vezi, Strategia Guvernului, Capitolul VIII, punctul 1 [4] Masă Rotundă, ISO, Bucureşti, iunie 2002. Notă explicativă: Institutul pentru o Societate Deschisă (ISO) a organizat o masă rotundă la Bucureşti în iunie 2002 pentru a dezbate versiunea intermediară a acestui raport. Experţii care au participat au fost reprezentanţi ai Guvernului, ai grupurilor de romi şi ai unor organizaţii non-guvernamentale. [5] Vezi R.W. Murray, Testing the Strategy (Testarea Strategiei), Mede European Consultancy, octombrie 2001. Vezi (accesat 2 octombrie 2002). [6] Monitorul Oficial, nr. 252, 16 mai 2001. [7] Oficiul Naţional pentru Romi a fost însărcinat cu implementarea proiectului Phare RO 9803.01, Îmbunătăţirea situaţiei romilor, cu un buget total de 2 milioane €. [8] Vezi Open Society Institute: Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană: Protecţia minorităţilor în România, Budapesta, 2001 p. 245 (De aici înainte numită Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană: Protecţia minorităţilor). Se poate consulta la adresa (accesată 3 octombrie 2002). [9] Vezi Monitorizarea procesului de aderare la Uniunea Europeană: Protecţia minorităţilor, 2001, p. 103; Informaţii culese de consultanţii MEDE, Bucureşti, 31 octombrie 2000. Raportul Periodic 2000 menţiona că „elaborarea strategiei [naţionale] a fost amânată, iar pregătirile se află încă într-o fază incipientă. Noua Subcomisie Interministerială pentru Romi s-a întrunit în perioada la care se referă raportul, dar s-a dovedit incapabilă să producă rezultate concrete. [...] Priorităţile pe termen scurt ale Parteneriatului pentru Aderare nu au fost încă rezolvate (elaborarea unei strategii naţionale pentru romi şi asigurarea sprijinului financiar necesar programelor pentru minorităţi.“ Raport Periodic 2000, p. 24-25 [10] Interviu telefonic cu Dan Oprescu, Biroul Naţional pentru Romi: „În mod oficial, grupul de lucru al asociaţiilor romilor nu a fost dizolvat.“ [11] Alcătuită din Partidul Social Democrat al Romilor (Partida Romilor, PSDR), Romani CRISS, Aven Amentza, Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună“ şi Asociaţia SATRA/ASTRA a Studenţilor Romi Antirasişti. [12] Recomandare nepublicată, înaintată Biroului Primului-ministru la 8 februarie, 2001. [13] Interviu cu Otvos Geza, membru al Grupului de Lucru al Asociaţiilor Romilor, preşedinte al Fundaţiei Wassdass din Cluj-Napoca. [14] Masă Rotundă, ISO, Bucureşti, iunie 2002. Notă explicativă: Institutul pentru o Societate Deschisă (ISO) a organizat o masă rotundă la Bucureşti în iunie 2002 pentru a dezbate versiunea intermediară a acestui raport. Experţii care au participat au fost reprezentanţi ai Guvernului, ai grupurilor de romi şi ai unor organizaţii non-guvernamentale. [15] Vezi Strategia Guvernului de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, Hotărâre de Guvern Nr. 420/Aprilie/2001, Capitolul VII, Direcţii de acţiune. [ 16] Strategia Guvernului, Capitolul I. [17] Vezi Constituţia României, 1991, Articolele 4, 16 şi 6. [18] Hotărârea Guvernului României nr. 13/4 ianuarie 2001 cu privire la Organizarea şi Funcţionarea Ministerului Informaţiilor Publice, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 16/10 ianuarie 2001. [19] Ordinul Ministerului Informaţiilor Publice nr. 259/02; vezi şi Strategia Guvernului, Capitolul VIII, punctul 1 [20] Strategia Guvernului, Capitolul VIII [21] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport privind stadiul implementării Strategiei de îmbunătăţire a situaţiei Romilor – Aprilie 2002, p. 2, (de aici înainte, „Ministerul Informaţiilor Publice, Raport privind stadiul implementării“). Vezi < http://www.publicinfo.ro/ENGLEZA.html>, (accesat 3 octombrie 2002). Documentul a fost completat cu informaţii furnizate de către ministere şi de către Consultanţa Europeană MEDE, compania care a administrat Programul Phare pentru Îmbunătăţirea Situaţiei Romilor, şi a fost elaborat de Ministerul Informaţiilor Publice. [22] „Implementarea HG 430/2001 ‘Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor,’ Raport Alternativ,” Revista Aven Amentza nr. 19-20, aprilie-mai 2002. [23] Nicolae Păun – Preşedinte al PSDR şi membru al Parlamentului, Vasile Ionescu – Preşedinte al Centrului Romilor pentru Politici Publice Aven Amentza şi consilier în Ministerul Culturii şi Cultelor, Delia Grigore – Preşedinte al ASTRA/SATRA, Costel Bercuş –Director executiv al Romani CRISS, Maria Ionescu – consilier al Biroului Naţional pentru Romi. [24] S-au format comisii în cadrul următoarelor ministere: Informaţiilor Publice, Administraţiei Publice, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Industriei şi Resurselor, Lucrărilor Publice, Transportului şi Locuinţei, Agriculturii, Muncii şi Solidarităţii Sociale, Sănătăţii şi Familiei, Tineretului şi Sportului, Justiţiei, Culturii şi Cultelor, Educaţiei şi Cercetării, Afacerilor Externe, de Interne, Apărării Naţionale şi în cadrul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului. [25] „Implementarea HG 430/2001 ‘Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor,’ Raport Alternativ,” Revista Aven Amentza nr. 19-20, aprilie-mai 2002. [26] Atât Costel Bercuş cât şi Vasile Ionescu au declarat că nu au fost invitaţi la nici o întrunire a comisiei, interviu telefonic, aprilie 2002. [27] Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru, Opinie despre România, Strasbourg, 2001, paragraf 25. [28] Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru, Opinie despre România, Strasbourg, 2001, paragraf 25. [29] Estimare făcută de MEDE European Consultancy după consultarea fiecărui minister implicat în implementarea Strategiei, 2001. [30] Inclusiv măsuri de securitate socială, abordate în subcapitolul 3.2.4, mai jos. [31] Interviu cu Mariea Ionescu, Oficiul Naţional pentru Romi, martie 2002, Bucureşti [32] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării, p. 4. [33] Strategia Guvernului, Capitolul XI, Plan General de Măsuri pentru Aplicarea Strategiei de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor, punctul 20. [34] Ivan Gheorghe, sub-secretar de stat, Ministerul Informaţiilor Publice, intervenţie făcută la Seminarul referitor la situaţia romilor din România, 2-3 noiembrie 2001, Bucureşti , “… Dintre aceştia, 30 au diplome universitare şi nu sunt angajaţi politic... Doisprezece au studii liceale şi, între ei, unii sunt persoane mai în vârstă, provenind din rândul activiştilor. ” [35] Interviuri cu experţii în problemele romilor din cadrul Biroului Judeţean pentru Problemele Romilor: Viorica Gotu – judeţul Galaţi, Corina Copeţi – judeţul Hunedoara, Turcata Nicolae – judeţul Mureş, Elena Dumitraşcu – judeţul Suceava, iulie – august 2002. [36] Interviu cu Viorica Gotu, expert în problemele romilor, Biroul Judeţean pentru Problemele Romilor, Galaţi, 1 august 2002; interviu cu Turcata Nicolae, expert în problemele romilor, Biroul Judeţean pentru Problemele Romilor Târgu Mureş, 14 august 2002. [37] În „Implementarea HG 430/2001 ‚Strategia de Îmbunătăţire a Situaţiei Romilor’“, Raport Alternativ, revista Aven Amentza nr. 19-20, aprilie-mai 2002 sunt menţionate 13 grupuri. [38] Interviu cu Gelu Duminica, Director al Agenţiei de Dezvoltare Comunitară „Împreună“, aprilie 2002; proiectul este finanţat de Phare ACCESS 2000, componentă micro-proiecte [39] Interviu cu Viorica Gotu, expert în problemele romilor, Biroul Judeţean pentru Problemele Romilor, Galaţi, 1 august 2002. [40] Strategia Guvernului, Capitolul VIII, punctul 4 [ 41] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării, p. 5. [42] Interviu cu Viorica Gotu, expert în problemele romilor, Biroul Judeţean pentru Problemele Romilor, Galaţi, 1 august 2002. [43] Intervenţia lui Vasile Ionescu, Conferinţa asupra îmbunătăţirii situaţiei romilor din România, organizată de agenţiile Naţiunilor Unite în România şi de Guvernul României, 2-3 noiembrie 2001. [44] Vezi Raport asupra seminarului organizat de NU şi de Guvernul României în legătură cu îmbunătăţirea situaţiei romilor în România, 2-3 noiembrie 2001, Bucureşti (de aici înainte, „Seminarul din noiembrie de la Bucureşti“; intervenţia lui Costel Bercuş, Director executiv al Romani CRISS [45] Intervenţia lui Vasile Ionescu, Preşedinte al Centrului Romilor-Aven Amentza pentru Politici Publice la Seminarul din noiembrie 2001de la Bucureşti. [46] Declaraţia lui Vasile Ionescu, Preşedinte al Centrului Romilor-Aven Amentza pentru Politici Publice la Seminarul din noiembrie 2001de la Bucureşti. [47] Păreri exprimate de către Dan Jurcan, secretar de stat în Ministerul Informaţiilor Publice, la lansarea “Fondului pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor”, a patra componentă a programului Phare Dezvoltarea Societăţii Civile 2000. [48] Buletinul DIVERS, An I, nr. 44, 8 noiembrie 2001: Interviu cu sub-secretarul de stat Ivan Gheorghe: Cartel RO 430 va avea rolul de a … „contribui la eficientizarea implementării Strategiei pentru îmbunătăţirea situaţiei romilor” şi va deveni „unica organizaţie care va sprijini Guvernul în demersul de implementare …” [49] Interviu cu Toader Burtea, preşedinte al Asociaţiei Democratice Libere a Romilor Petroşani, aprilie 2002, Cluj Napoca. [50] Buletinul DIVERS, An I, nr. 44, 8 noiembrie 2001 [51] Vezi (accesat 2 octombrie 2002) [52] Cazuri despre minorităţile etnice, nr. 20, 26 august 2002. [53] Vezi RFE/RL Newsline, 15 august, “Lider român de etnie romă ameninţă să susţină un partid extremist.” [54] Agenţia de presă a romilor publică un buletin în limba engleză la adresa (accesat 2 octombrie 2002). [55] Interviu cu Mariea Ionescu, Oficiul Naţional pentru Romi, 15 martie 2002, Bucureşti [56] Masă rotundă OSI, Bucureşti, iunie 2002. [57] Vezi R.W. Murray, Testing the Strategy (Testarea strategiei), Mede European Consultancy, octombrie 2001 (de aici înainte, “Testing the Strategy” – Testarea strategiei). Vezi (accesat 2 octombrie 2002) [58] RO 9803.01, programul „Îmbunătăţirea situaţiei romilor din România”, cu un buget total de 2 milioane €. [59] Ghid pentru solicitanţi, Fundaţia Parteneri pentru Romi, inaugurată oficial la 26 ianuarie 2001. Vezi şi site-ul web oficial al Delegaţiei UE în România, [60] Vezi (accesat 3 octombrie 2002). [61] Ghid practic pentru încheierea de contracte de ajutor extern cu CE( Guide to EC external aid contract procedures), p. 158. „Întreaga procedură, de la redactarea invitaţiilor de depunere a propunerilor şi până la selectarea solicitanţilor câştigători este confidenţială. Deciziile Comisiei de Evaluare sunt colective, iar dezbaterile acesteia sunt secrete. Membrii comisiei sunt obligaţi să păstreze secretul.” [62] Testing the Strategy, p. 1. [63] Phare RO 0004.02 Dezvoltarea Societăţii Civile 2000, cu un buget total de patru milioane €. [64] Lista celor 29 de proiecte poate fi consultată la adresa (accesat 2 octombrie 2002). [65] Proiecte pentru Romii din România, 1990 - 2000, editat de Viorel Anastasoaie şi Daniela Tarnovski, poate fi consultat pe site-ul internet [66] Comisia Comunităţilor Europene, Raport Periodic 2000 al Comisiei asupra progresului României în vederea aderării, Bruxelles, 2000, p. 23. [67] Comisia Comunităţilor Europene, Raport Periodic 2001 asupra progresului României în vederea aderării, Bruxelles, noiembrie 2001, p. 29. (de aici înainte denumit: Raport Periodic UE 2001). [68] Raport Periodic UE 2001, p. 29. [69] Raport Periodic UE 2001, p. 29. [70] Vezi în general, Testing the Strategy. [71] Raport Periodic UE 2001, p. 30. [72] Raport Periodic UE 2001, p. 29. [73] Masă rotundă, Bucureşti, iunie 2002. [74] Strategia Guvernului, Capitolul III. [75] Strategia Guvernului, Capitolul I , Consideraţii generale [76] Vezi Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor, Hotărârea 430/2000, Capitolul VII, A. , punctele 2 şi 6 [77] Vezi Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor, Hotărârea 430/2000, Capitolul VII, G. , punctul 2 [78] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea J. , punctele 2,3,6,8 [79] Vezi, de ex. Raport Periodic UE 2001, p. 29; [80] Vezi OU 137/2000, secţiunile I,II,II, IV,V. [81] Vezi Programul de monitorizare a aderării la UE, Protecţia Minorităţilor 2001, p. 394. [82] Vezi HG 137/2000, Art. 2(2). [83] HG asupra organizării şi funcţionării Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării, Art. 4. [84] Decizi Primului-ministru Nr. 139/31 iulie 2002, cu privire la numirea membrilor Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. S-au primit propuneri din partea Ministerului Informaţiilor Publice, Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale, Ministerului Justiţiei, Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Ministerului Administraţiei Publice, Ministerului Educaţiei şi Cercetării şi Ministerului de Interne. [85] Vezi Divers – Dosare ale diversităţii etnice în România, nr. 18, 12 august [86] HG cu privire la organizarea şi funcţionarea CNCD, Art. 5(5): „La desemnarea membrilor colegiului director va fi luată în considerarea şi prezenţa persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale sau categoriilor defavorizate“. [87] Interviu cu Mariea Ionescu, Oficiul Naţional pentru Romi, 23 august 2002, Constanţa. [88] Rata de schimb este calculată la 32.093 lei pentru 1€. [89] Ordonanţa 137/2000, Capitolul V, Art. 20 (3). Vezi şi Romani CRISS, Raport anual 2001, Departamentul pentru Drepturile Omului, CRISS vs. Angely. [90] Vezi RFE/RL Newsline, 21 martie 2002, „Prima amendă aplicată în România pentru manifestări de rasism“ [91] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 1. [92] Comunicat de presă al Delegaţiei UE, lansarea programului „Acces la educaţie al categoriilor dezavantajate, în special a populaţiei de etnie romă“, Bucureşti, 10 septembrie 2002. Valoarea granturilor acordate este între 200.000 şi 500.000 € pe proiect; solicitantul trebuie să contribuie cu cel puţin 10% din valoarea totală a proiectului. Prin această componentă se va aloca un total de 4 milion €. [93] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării, p. 14. [94] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 2. [95] Proiectul a fost finanţat prin programul MATRA al guvernului olandez. Centrul Educaţia 2000+ este membru al Open Society Network cu sediul în Bucureşti. [96] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 3. [97] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 8. [98] Ordinul 3577 din 15 aprilie 1998, Ordinul 5083 din 26 nov. 1999, Ordinul 3294 din 1 martie 2000 şi Ordinul 4542 din 18 sept. 2000 sunt acte normative ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării (fostul Minister al Educaţiei Naţionale). [99] Minorităţile şi educaţia în România. Anul şcolar 2000-2001, editor coord. Laszlo Murvai, Editura Studia, Cluj-Napoca, 2001, p. 64-65. [100] Minorităţile şi educaţia în România. Anul şcolar 2000-2001, editor coord. Laszlo Murvai, Editura Studia, Cluj-Napoca, 2001, p. 64: “…în fiecare an s-au alocat 150-200 de locuri candidaţilor romi la examenul de admitere la Constanţa, Oradea, Suceava şi la Şcoala Naţională de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti” [101] Aproximativ 100 de studenţi romi din România au beneficiat de burse prin programul Institutului pentru o Societate Deschisă de acordare de burse universitare pentru romi în 2001. Fundaţia pentru o Societate Deschisă, România, între 1987 şi 1999; CRCR între 2000-2001, şi Institutul pentru o Societate Deschisă, Budapesta în 2001 au oferit burse universitare pentru studenţii romi. [102] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 6. [103] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 9. [104] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H, paragraful 10. [105] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea E. [106] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea E. [107] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării…, Bucureşti, 2002, p. 8. [108] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea E. [109] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea E. [110] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 55. [111] Ministerul Informaţiilor Publice, „Raport asupra stadiului implementării strategiei....“ Bucureşti, 2002, p. 9 [112] Ministerul Informaţiilor Publice, „Raport asupra stadiului implementării strategiei…“, p. 10. [113] CRCR, fişa de monitorizare în teren a proiectului “Perfecţionare Profesională şi Asistenţă pentru Inserţie Socio-Profesională”, (PFRO 130), Cluj-Napoca, 2002. [114] Viorel Anastasoaie, consultant MEDE , fişă de evaluare: “Accesul romilor: un pas concret pentru îmbunătăţirea condiţiilor sociale ale comunităţii rome din Jimbolia” (PFRO 320), Cluj-Napoca, 2002 (de aici înainte fişă de evaluare MEDE) [115] Fişa de evaluare MEDE, “Cărămidăria Prietenia” (PFRO 178), Cluj-Napoca, 2002. [116] Fişa de evaluare MEDE, “Înfiinţarea Corpului Gardienilor Ecologişti în zona rurală a Timişului de Sus, judeţul Caraş-Severin” (PFRO 322), Cluj Napoca, 2002. [117] Fişa de evaluare MEDE, “Înfiinţarea Corpului Gardienilor Ecologişti în zona rurală a Timişului de Sus, judeţul Caraş-Severin” (PFRO 322), Cluj Napoca, 2002. [118] Fişa de evaluare MEDE, “O viaţă mai bună” (PFRO 301), Cluj-Napoca, 2002. [119] Fişa de evaluare MEDE, “O viaţă mai bună” (PFRO 301), Cluj-Napoca, 2002. [120] Vezi de ex., Comitetul Consultativ asupra Convenţiei Cadru pentru Protecţia Minorităţilor, Opinie despre România, Strasbourg, 2001, paragraf 38; OSI, Programul de monitorizare a aderării la UE: Protecţia Minorităţilor, 2001, p. 406. [121] vezi Raport Anual 2001Romani CRISS, Departamentul pentru Drepturile Omului, CRISS – răspuns oficial al municipalităţii Bucureşti şi al Avocatului Poporului în CRISS vs. Anunţul Telefonic şi CRISS vs. Anunţul de la A la Z. [122] vezi cazul din România Liberă în Raport Intermediar – Departamentul pentru Drepturile Omului al Romani CRISS, 2002. [123] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea B. [124] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 24. [125] Ministerul Informaţiilor Publice, “Raport asupra stadiului implementării”, p. 9. [126] Ministerul Informaţiilor Publice, “Raport asupra stadiului implementării”, p. 9. [127] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 25. [128] Ministerul Informaţiilor Publice, “Raport asupra stadiului implementării”, p. 7. [129] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 25. [130] Fişă de evaluare MEDE, “Îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a romilor din Turdaş prin renovarea caselor” (PFRO 240), Cluj-Napoca, 2002 (de aici înainte “Fişa de evaluare MEDE despre proiectul de renovare Turdaş”) [131] Fişa de evaluare MEDE despre proiectul de renovare Turdaş [132] Fişa de evaluare MEDE despre proiectul de renovare Turdaş [133] Fişa de evaluare MEDE despre proiectul de renovare Turdaş [134] Vezi Raport de documentare Romani CRISS asupra cazului the Piatra Neamţ, dosar Romani CRISS, Bucureşti. [135] Vezi articole publicate în ziarele: Cotidianul(10 octombrie 2001), Monitorul de Bucureşti (10 octombrie 2001), Adevărul (11 octombrie 2001), Jurnalul Naţional (11 octombrie 2001), Azi (12 octombrie 2001), Curierul Naţional (16 octombrie 2001), Ultima Oră (16 octombrie 2001) [136] Ziarele s-au referit , în general, la evacuarea romilor din jurul Bucureştiului, precum şi la intenţia unor primari de a muta romii din oraşe la periferie. În ceea ce priveşte municipiile Bârlad – vezi Adevărul, 1 martie 2001, Piatra Neamţ – toate cotidienele româneşti, 9-12 oct. 2001, Deva şi Baia Mare – cotidienele din 11 oct. 2001. [137] vezi Raport Anual 2001Romani CRISS, idem: CRISS vs ARTENIS SRL şi CRISS vs. COMPACT IMPEX SRL. [138] vezi Raport Interimar 2002 , Romani CRISS – Centrul Romilor pentru Intervenţie Socială şi Studii. [139] vezi cazul Rădăuţi în Raport Interimar – Departamentul pentru Drepturile Omului al Romani CRISS, 2002. [140] Mulţi romi sunt excluşi din sistemul de asigurare de sănătate din cauză că nu sunt capabili să îşi plătească contribuţia, nu posedă documente de identitate sau din alte cauze administrative. Vezi, de ex., I. Zoon, On the Margins: Roma and Public Services in Romania, Bulgaria, and Macedonia, New York, 2001, p. 80-81. [141] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea D. [142] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea D. [143] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 44. [144] Pentru anul universitar 2002-2003, în baza Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3693/15.05.2002, au fost alocate 7 locuri pentru studenţii romi la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Cluj Napoca. [145] Ordinul Ministerului Sănătăţii şi Familiei nr. 283/11.05.2001. [146] Interviu cu Mariana Buceanu, membru rom în Comisia Ministerială a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, Iaşi, 29 august 2002. Mariana Buceanu este şi coordonatoare a programului Romani CRISS de pregătire a mediatorilor sanitari. [147] În Nomenclatorul Profesiilor din România, mediatorii sanitari sunt menţionaţi la Grupa de bază „lucrători în serviciul comunităţii“, cod 513902. [148] Cursurile au fost organizate de către Asociaţia Filantropică Medicală şi Creştină Christiana, în colaborare cu Asociaţia Culturală „Vocea romilor“, Primăria comunei Brinceni şi Ministerul Sănătăţii. [149] În ultimii patru ani Institutul de Cercetare pentru Calitatea Vieţii din Bucureşti a întreprins un studiu în care se fac referiri la starea de sănătate a populaţiei rome. În aprilie 2002, OSI New York, în colaborare cu Centrul pentru Servicii şi Politici de Sănătate au iniţiat un studiu amplu asupra stării de sănătate a romilor din România. [150] Proiectul a fost implementat de Societatea pentru Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS), în colaborare cu organizaţia PRSD din sectorul 5 al Capitalei (Ştefăneştii de Jos, filială), Consiliul Local al sectorului 5 Bucureşti şi Primăria comunei Ştefăneştii de Jos. [151] Legea nr 416/2001 cu privire la venitul minim garantat a fost adoptată. O mare parte a beneficiarilor acestei legi sunt membri ai comunităţilor de romi. [152] Alocaţia suplimentară, în baza Legii nr. 119/1997, este de 50.000 lei pentru familiile cu doi copii, de 100.000 lei pentru familiile cu trei copii şi de 125.000 lei pentru familiile cu patru sau mai mulţi copii. [153] Ministerul Informaţiilor Publice, “ Raport asupra stadiului implementării …” Bucureşti, 2002, p. 5. [154] Vezi I. Zoon, On the Margins, p. 33. [155] Conform Ordonanţei 26/2000, ONG-urile pot dobândi statut de regie autonomă, ceea ce le permite să primească fonduri de la bugetul de stat pentru programe referitoare la serviciile sociale. Nici o ONG nu a primit astfel de fonduri până acum. Conform Legii 34/1998 referitoare la fondurile de stat alocate asociaţiilor şi fundaţiilor care oferă servicii sociale, ONG-urile romilor pot constitui subiectul unor astfel de iniţiative. [156] Strategia Guvernului, Capitolul IX, punctul 38. [157] I. Zoon, On the Margins, p. 33. [158] Comitetul Consultativ al CCPMN, Opinia despre România, Strasbourg 2001, paragraf 29. [159] Observaţiile Guvernului României asupra Opiniei despre România a Comitetului Consultativ despre implementarea CCPMN, 2001, observaţii paragraf 29. [160] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 30. [161] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării, p. 7, 8. [162] Interviu cu Adrian Vasile, Romani CRISS, 9 septembrie 2002, Bucureşti. Romani CRISS a implementat şi un proiect intitulat „Şanse egale pentru copiii romi fără documente de identitate“, finanţat de OSI Budapesta. [163] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea F. [164] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea F. [165] În multe cazuri documentate de violenţă a poliţiei împotriva romilor nu sunt aplicate prevederile legale în vigoare, nu se fac nici măcar investigaţii primare, iar cazurile sunt rareori rezolvate. Vezi Centrul European pentru Drepturile Romilor, Starea de impunitate, Budapesta, 2001. Cartea a fost tradusă în limba română şi 2000 de exemplare au fost distribuite organizaţiilor interesate, inclusiv poliţiei. Se găseşte la adresa (accesat 2 octombrie 2002). Vezi şi Romani CRISS, Departamentul pentru Drepturile Omului, Raport anual 2001. [166] Strategia Guvernului, Capitolul III, punctele 3 şi 4. [167] Network BlitzRoma News, martie 4-8, 2002, se găseşte la adresa (accesat 3 octombrie 2002). [168] Interviu cu Gábor Ádám, Coordonator de program, Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturală din Cluj Napoca, 9 septembrie 2002. [169] Vezi Dosare ale Minorităţilor etnice române, nr. 25, 30 septembrie 2002, “Parteneriat între reprezentanţii romi şi jandarmeria română.” [170] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea I. [171] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea I. [172] Constituţia României, Articolul 127. [173] Legea 215/2001 a Administraţiei Publice, Monitorul Oficial nr. 204 din 23 aprilie 2001, articolele 40 (7) şi 51. [174] Hotărârea de Guvern nr. 1206/2001 cu privire la aprobarea dreptului cetăţenilor ce aparţin unei minorităţi naţionale de a-şi folosi limba maternă în administraţia publică conform prevederilor Legii Administraţiei Publice nr. 215/2001. [175] S-au făcut eforturi pentru a-i încuraja pe cetăţenii romi să se declare de etnie romă, au existat controverse legate de posibilitatea ca cetăţenii romi să se fi declarat de etnie maghiară având în vedere Legea statutului de maghiar adoptată de Parlamentul Ungariei care oferă etnicilor maghiari din alte ţări anumite drepturi pe teritoriul Ungariei. Vezi Network BlitzRoma News, 28 februarie, „Romii sunt sfătuiţi să îşi declare identitatea etnică“. Vezi şi RFE/RL Newsline, 22 martie, “Primarul din Cluj afirmă că recensământul a fost viciat“ [176] Ordin al Ministerului Educaţiei Naţionale (în prezent Ministerul Educaţiei şi Cercetării) no. 3533/31.03.1999 cu privire la studiul limbii materne de către elevii ce aparţin minorităţilor naţionale şi care frecventează şcoli cu limba de predare română. [177] Ordin al Ministerului Educaţiei Naţionale (în prezent Ministerul Educaţiei şi Cercetării) no. 3533/31.03.1999, Articolul VII.2, “În cazul în care numărul profesorilor calificaţi de limba romani este insuficient sau dacă aceştia lipsesc, orele vor fi predate de către cetăţeni romi cel puţin absolvenţi de liceu, cu diplomă de bacalaureat. În situaţii speciale, orele pot fi predate de absolvenţi de liceu fără diplomă de bacalaureat sau de absolvenţi a 10 clase...“. [178] Interviu telefonic cu Gheorghe Sarau, 19 august, 2002. [179] Finanţatori ai şcolilor de vară: Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Societatea pentru o Societate Deschisă România, Centrul Educaţia 2000+, Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi, Ambasada Marii Britanii, Romani CRISS, Ministerul Educaţiei şi Cercetării. [180] Vezi site-ul web al Ministerului Educaţiei şi Cercetării, http://www.edu.ro/scurt.htm, Scurtă Istorie a Predării Limbii Romani. [181] Strategia Guvernului, Capitolul IX, punctul 88. [182] Se oferă burse prin programul de burse pentru romi Roma Memorial University al OSI Budapesta, Centrul Educaţia 2000+ şi Centrul de Resurse pentru Comunităţile de Romi din Cluj-Napoca. [183] Ştiri despre romi, martie 18-22 2002, “Insuficient de mulţi profesori vorbitori de limba romani”. [184] Strategia Guvernului, Capitolul VII, secţiunea H. [185] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 17. [186] Strategia Guvernului, Capitolul XI, punctul 23. [187] Consiliul Naţional pentru Minorităţi a fost înfiinţat prin HG nr. 589, 21 iunie, 2001, publicată în Monitorul Oficial nr. 365 la 6 iulie, 2001. Consiliul cuprinde reprezentanţi ai tuturor minorităţilor etnice din România. PSDR deţine un loc în Parlament în virtutea unei prevederi care stipulează acordarea unui loc pentru fiecare minoritate etnică care nu reuşeşte să atingă pragul electoral de 5%. Vezi Programul de monitorizare a aderării la UE, Protecţia minorităţilor 2001, p. 415-416. [188] Ministerul Informaţiilor Publice, vezi (accesat 3 octombrie 2002). [189] Interviu cu Mariea Ionescu, Oficiul Naţional pentru Romi, 15 martie 2002, Bucureşti. [190] Contestaţie înregistrată la primăria din Aninoasa, nr. 274/07.02.2002, având ca subiect dezacordul în legătură cu numirea unui consilier local pentru problemele romilor doar prin consultare cu PSDR; propunerea contestatarilor este ca postul să fie ocupat doar în baza unui concurs; [191] Scrisoare oficială a prefectului judeţului Hunedoara, înregistrată sub nr. 310/16.01.2002. [192] Strategia Guvernului, capitolul IX, punctul 110. [193] Centrul de Politici Publice Aven Amentza din Bucureşti monitorizează reflectarea problematicii romilor în mass media şi publică buletinul informativ electronic Inforrom. Buletinul cotidian este distribuit prin poşta electronică unui larg număr de cititori. La Cluj-Napoca, cu sprijinul Centrului de Resurse pentru Comunităţile de Romi, se difuzează emisiunea „Amari“, program lunar de televiziune ce se adresează comunităţilor de romi din zece judeţe din Transilvania [194] “Populaţia romă reflectată în media românească”, Raport de monitorizare a mass mediei, ianuarie – august 2001, Agenţia de Monitorizare a Mass Mediei – Academia Caţavencu. [195] Centrul de Jurnalism Independent este o organizaţie non-guvernamentală internaţională, înfiinţată de către Fundaţia pentru Jurnalism Independent cu sediul la New York. Ea are filiale în patru capitale regionale: Budapesta, Bucureşti, Bratislava şi Praga şi colaborează cu jurnalişti locali pentru a încuraja relatările de presă independente, imparţiale, diverse şi etice. [196] Din aceste 800 articole, 30% au fost transmise prin Agenţia de Presă a Statului Român Rompres, iar 10% au fost publicate în ziare. [197] Phare RO 9803.01, Îmbunătăţirea situaţiei romilor. [198] Strategia Guvernului, Capitolul IX, punctele 100-108. [199] Proiecte pentru Romii din România, 1990-2000, publicat de Centrul de Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, în cadrul proiectului Phare „Îmbunătăţirea situaţiei romilor (RO 9803.01), „O analiză cantitativă a proiectelor pentru romi”, pag. 65. [200] Interviu cu Otvos Geza, Preşedintele Fundaţiei Wassdas, Cluj Napoca, aprilie 2002. [201] Proiecte pentru Romii din România, 1990-2000, publicat de Centrul de Diversitate Etnoculturală, Cluj-Napoca, în cadrul proiectului Phare „Îmbunătăţirea situaţiei romilor (RO 9803.01), „O analiză cantitativă a proiectelor pentru romi”, pag. 184. [202] Ministerul Informaţiilor Publice, Raport asupra stadiului implementării, p. 22-23. [203] Au fost organizate mese rotunde în toate judeţele cu excepţia a trei, în care colaborarea autorităţilor locale a fost minimă, între 20 februarie – 16 martie 2002. [204] “Implementarea HG 430/2001 ‘Strategia de îmbunătăţire a situaţiei romilor,’ Raport alternativ,” revista Aven Amentza nr. 19-20, aprilie-mai 2002. |
