* 51% din familiile romilor chestionate sustin ca sufera de foame cel putin 1-2 zile pe an. 20% sufera de foame 1-2 zile pe luna si 15% sufera permanent de foame.
* Dintre cei care sufera de foame, 32% imprumuta hrana de la vecini si 5% cersesc.
* In unele tari, pana la 30% din familiile romilor supravietuiesc din asistenta sociala si pana la 24% din ajutorul pentru copii. Doar 26% traiesc din salariile obisnuite.
* In medie, 46% din romii chestionati sustin ca sunt someri si 21% nu au lucrat niciodata. 37% sustin ca ultimul loc de munca l-au avut in 1990.
* Cel mai mare nivel al somajului este inregistrat printre tinerii.
* Pentru 78% din romii intervievati, respectarea "drepturilor omului" inseamna "a gasi un loc de munca". Pentru 77%, aceasta inseamna "lipsa foamei" si pentru 68% "posibilitatea de a educa copiii".
* 62% din romi isi au locuintele proprii sau locuiesc in casele familiilor lor, care influenteaza mobilitatea.
* Doar 66% din familii au un pat separat pentru fiecare membru al familiei. Doar 42% dispun de carti.
* Doar 59% din familii au apa la robinet (inca 55% au masini de spalat), 49% au acces la sistemul de canalizare, 46% au veceuri in locuinta si 55% au veceuri in curte.
* In Bulgaria, 11% din familiile, care sufera ocazional de foame in fiecare luna, privesc televizorul prin satelit, iar in Ungaria 90% dintre ei dispun de televizoare.

* Mai putin de o jumatate din romii intervievati au declarat afilierea lor etnica pe parcursul ultimului recensamant national. Peste 28% au declarat ca apartin populatiei majoritare.
* 54% din romii intervievati vorbesc limba natala in familie.
* Doar 37% (1 din 3) din romii chestionati au absolvit scoala primara, doar 6% (1 din 18) au absolvit scoala secundara si 1% au frecventat colegiul.
* Unul din 5 romi nu vor trimite copiii la scoala din lipsa de imbracaminte decenta.
* Parintii isi trimit copiii in scoli si institutii speciale (deseori pentru copii cu probleme mentale) pentru ca ei considera ca "programul scolar este mai usor si copilul poate sa reuseasca".
* Mai mult de jumatate din romii intervievati considera ca printre capacitatile traditionale (asa ca mestesugaritul, vindecare, ghicit, etc.) doar comertul si muzica le poate aduce un venit.
* Romii considera ca o persoana are nevoie de o sanatate buna (69%), noroc (66%) si sarguinta (53%) pentru a reusi in viata. Asistenta din partea statului este pe locul 4 dupa importanta. Cu toate acestea, circa 70% din familiile romilor in unele tari isi obtin veniturile din transferurile de stat.

* 86% din romi considera ca interesele lor nu sunt bine reprezentate la nivel national si 76% considera ca ei nu dispun de o reprezentare adecvata la nivel local.
* 91% din romi nu pot numi un ONG demn de incredere.
* 86% din romi nu pot numi un partid al romilor demn de incredere.
* Doar 18% din romii chestionati au apelat la liderii romi pentru asistenta.
* 61% din romi au votat in timpul ultimelor alegeri.
* Doar 8% din romi considera ca au o viata mai buna in prezent decat in perioada comunista, iar 70% sustin ca "in trecut a fost mai bine". 79% din romi nu sunt la curent cu programele destinate lor.

Raport al PNUD dezvaluie foamea cronica si saracia printre minoritatea romilor din tarile candidate la UE din Europa Centrala si de Est (ECE).

Bruxelles, 16 ianuarie 2003 " Tarile din Europa Centrala si de Est (ECE) vor deveni membri cu succes ai UE daca romii, cea mai mare minoritate etnica din regiune, va fi pe deplin integrata prin intermediul locurilor de munca, educatiei si participarii politice, afirma Raportul regional al Dezvoltarii Umane "Evitand capcana dependentei", elaborat de Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD) si lansat astazi.

"Comunitatea internationala trebuie sa abordeze problemele romilor dintr-o perspectiva mai larga a dezvoltarii si sa asigure accesul egal al romilor la educatie si oportunitati de munca", a spus Kalman Mizsei, Director PNUD pentru Europa si CSI, care a coordonat studiul.

Raportul prezinta primul studiu international vast al minoritatii romilor realizat in 5 tari (Republica Ceha, Ungaria, Slovacia, Bulgaria si Romania) si arata ca romii sunt cei mai saraci dintre saraci in Europa Centrala si de Est. De la stiinta de carte la mortalitatea infantila la nutritia de baza, cea mai mare parte a romilor din regiune traiesc in conditii similare cu cele din Africa sub-Saharana. Studiul arata ca mai mult de 1 din 2 romi sufera de foame cel putin cateva zile pe an, in timp ce 1 din 6 "sufera de foame in permanenta". Doar 20% din romi sun oficial angajati in campul muncii si 20% incadrati in sectorul neoficial. Raportul ia in dezbatere ideea ca somajul (oficial si neoficial) atinge nivelul de 80% sau mai mult. Studiul arata ca tinerii romi sunt neproportional afectati de somaj si nu dispun de capacitatile necesare pentru a-si gasi un loc de munca.

Raportul cauta sa largeasca dezbaterile pe marginea problemelor romilor de la accentul pe drepturile omului spre obiectivul vast al dezvoltarii umane. Rapoartele Dezvoltarii Umane ale PNUD sustin ca drepturile omului sunt o conditie indispensabila a dezvoltarii umane, dar nu pot fi considerate un sfarsit in sine. Ele trebuie privite drept mijloace de extindere a oportunitatilor si ajutorare a oamenilor pentru a avea grija de ei insusi si familiile lor. Studiul PNUD constata ca aproape 8 din 10 romi considera "respectarea drepturilor omului" "un loc de munca" si lipsa foamei.

De asemenea, studiul subliniaza dorinta romilor de a participa mai activ la viata politica, 61% din romi la ultimele alegeri organizate in tarile lor. Cu toate acestea, 86% cred ca interesele lor nu sunt bine reprezentate la nivel national si 76% considera ca nu au o reprezentare adecvata la nivelul comunitatii locale.

"Intr-o Uniune Europeana, care respecta diferentele, romii trebuie sa-si gaseasca rolul lor in calitate de parteneri egali, care contribuie la mozaicul extraordinar al popoarelor in Europa", sustine dl Mizsei.

Fara o integrare eficienta si fara un cadru general de dezvoltare pentru ghidarea procesului, oportunitatile acordate de accederea UE ar putea fi ratate. Costurile securitatii umane ale excluderii se vor reduce, rezultand in extremism politic si declin al procesului democratic in est si in vest.

Numarul populatiei romilor in regiune variaza intre 4-5 milioane, deoarece nu exista o mod acceptat universal pentru calcularea numarului lor. Studiul PNUD s-a bazat pe un esantion reprezentativ de 5 034 respondenti in 5 tari. Sondaje nationale pentru fiecare tara sunt disponibile. Pentru prima oara, Raportul ofera date comparabile pentru tarile participante si ofera date generale pentru intreaga regiune. Toate documentele pot fi accesate pe noul website "Cunostinte romi" " http://roma.undp.sk . Studiul si website-ul au fost realizate de expertii regionali din cadrul Centrului Regional pentru Suport de la Bratislava (Slovacia) in colaborare cu expertii locali si reprezentantii romilor din fiecare tara.

Incercarile prin care trece minoritatea romilor sunt bine cunoscute: saracia care trebuie depasita, accesul la invatatura ce se vrea imbunatatit si educarea unor abilitati competitive.

Dezvoltarea unor politici, care sa sustina minoritatea romilor solicita disponibilitatea unor date din surse demne de incredere. Datele statistice comparative privind romii in Europa Centrala si de Est lipsesc. Respectiv, elaborarea politicilor pana in prezent se baza mai degraba pe informatii calitative si nu cantitative. In unele cazuri, datele statistice sunt valabile doar pentru unele tari, deci ele nu cuprind toate tarile din regiune, si respectiv, nu sunt comparative si nici standardizate.

Prin intermediul acestui raport, Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare(PNUD) si Organizatia Internationala a Muncii (OIM) au initiat primul studiu comprehensiv cantitativ vizand minoritatea romilor in cinci tari din Europa Centrala si de Est (ECE): (Bulgaria, Republica Ceha, Ungaria, Romania si Republica Slovaca). Acest studiu cauta sa puna la dispozitia organelor de decizie nationale si internationale, oamenilor de stiinta, reprezentantii societatii civile date statistice corecte, reale si comparative necesare pentru elaborarea si implementarea unor politici durabile.

Studiul abordeaza minoritatea romilor din perspectiva "dezvoltarii umane", o abordare de pionierat lansata de catre PNUD cu mai bine de un deceniu in urma. Dezvoltarea umana cauta sa evalueze nivelul de dezvoltare a grupurilor sau comunitatilor conform unui set amplu de criterii. Avand drept scop final, largirea posibilitatilor oamenilor, dezvoltarea umana analizeaza indicii ce tin de longevitate, educatie (studii) si venit pe cap de locuitor, care furnizeaza o informatie mai ampla privind optiunile de care dispun asemenea grupuri cum sunt romii.

Acest raport prezinta si analizeaza datele expuse in studiul PNUD/OIM elaborat in baza a 5 034 chestionare individuale si cuprinde intreaga regiune, cat si fiece tara din cele cinci in parte.

Obiectivul raportului este de a raspunde la un sir de intrebari cruciale cum ar fi "De ce majoritatea initiativelor de a integra comunitatile romilor in societate esueaza?", sau "Care sunt cauzele sistemice ale problemelorcu care se confrunta comunitatile marginalizate si ale romilor in particular?". In baza noilor date comparative, raportul pune la dispozitie analiza aprofundata a acestor cauze sistemice. "Cauzele sistemice de excludere" in acest context nu sunt altceva decat rezultatul sistemelor de autoreglare /autocontrol, care pot genera excludere sau inegalitate, daca nu sunt ajustate sa raspunda necesitatilor specifice ale populatiilor marginalizate. Spre exemplu, lipsa accesului la studii nu este doar o cauza a excluderii, dar si un rezultat al modului in care functioneaza sistemele educationale, al lipsei constientizarii intre grupuri (atat majoritare cat si minoritare) si al nivelului scazut al aspiratiilor sau modelelor culturale distincte. Toate aceste cauzalitati formeaza un sistem, care duce la excludere si abordarea unui element nu este suficient pentru a corecta sau preveni problema, raportul mai ofera si recomandatii specifice vis-à-vis de selectarea domeniilor politice, astfel incat obiectivul de durata a eforturilor politice " integrarea romilor in cadrul societatii " sa devina real.

Raportul este elaborat pentru cei preocupati de imbunatatirea oportunitatilor de dezvoltare a grupurilor vulnerabile in general si al romilor in particular. Aceasta include organele publice centrale si locale, donatorii internationali si multilaterali, care acorda asistenta financiara pentru proiectele de dezvoltare si organizatiile non-profit implicate in implementarea proiectului.

Dezvoltarea umana tine de extinderea posibilitatilor oamenilor. Desi ea include cele trei componente (venituri, sfera ocrotirii sanatatii si invatamantul) ale indiciului dezvoltarii umane (IDU) conceptul este mult mai amplu.

Economia dezvoltarii si politica economica au dus la constientizarea faptului ca dezvoltarea presupune mult mai mult, nu doar bunuri si servicii. Ea trebuie sa deserveasca obiectivele mai largi ale bunastarii umane. Raportul annual al PNUD privind Dezvoltarea umana a servit drept o forta majora pentru aceasta schimbare, atragand atentia asupra dimensiunilor ne-monetare ale dezvoltarii umane. IDU a jucat un rol de sprijinire/propaganda prin oferirea unei alternative mai holistice si cantitative unitatii comune se estimare/masurare a progresului: produsul intern brut pe cap de locuitor.

Ironic, indicii dezvoltarii umane au consolidat/confirmat o interpretare mai ingusta a conceptului dezvoltarii umane. Oamenii deseori uita ca idea "dezvoltarii umane" este mult mai larga decat cele trei componente ale IDU. Atentia cordata tendintelor IDU de a ignora faptul ca oamenii trebuie sa fie rezultatul (si nu mijloace) ale proceselor de dezvoltare, care sunt fundamentale referitor la libertatile omului, demnitatea sa si rolul libertatii in procesul de dezvoltare.

Sunt trei chestiuni care trebuie luate in consideratie atunci cand vorbim despre conceptul dezvoltarii umane:
Dezvoltarea trebuie definita in termenii bunastarii populatiei si extinderii capacitatilor si functionarea lor. Largirea produselor si a serviciilor este un mijloc si un rezultat al procesului de dezvoltare
Dezvolatrea umana este strans legata de libertatile si demnitatea individului. Expansiunea libertatilor sta la baza conceptului si trebuie sa stea si la baza implementarii sale. Dupa cum s-a mentionat in Raportul PNUD al dezvoltarii umane pentru anul 2000, capabilitatile include "libertatile de baza" necesare pentru a face fata necesitatilor trupesti - asa cum ar fi abilitate de a evita foamea si malnutritia, sau de a evita mortalitatea preventiva sau prematura. Dar ele mai includ si posibilitatile oferite de educatie, sau libertatea si mijloacele economice pentru a se misca si de asi alege domiciliul. Mai exista si libertati "sociale", cum ar fi capacitatea de a participala viata comunitatii, de a se alatura discutiilor publice, participarea la luarea de decizii politice si chiar abilitatea elimentara de a aparea in public fara rusine.
Paradigma dezvoltarii umane nu priveste/trateaza oamenii ca pe niste beneficiari pasivi ai activitatilor economice si sociale. Oamenii trebuie sa devina agenti activi ai schimbarilor sociale. Aceasta implica posibilitati pentru participare, imputernicire, acces la informatie si de a influenta luarea de decizii. Oamenii pot si trebuie sa fie agenti ai schimbarii prin intermediul actiunilor individuale si colective. Sa fii agent al schimbarii inseamna sa ai conditia fizica si educatia necesare pentru a intelege procesele sociale si de a actiona asupra acestei realizari.
Aceste trei elemente ies in afara sferei componentilor IDU atunci cand sunt aplicate asupra romilor sau alte comunitati marginalizate. Ele explica de asemenea de ce, in pofida dificultatilor de a estima/calcula IDU referitor la romi (acest raport face primele incercari in aceasta directie) paradigma dezvoltarii umane este cea mai corespunzatoare pentru abordarea problemelor cu care se confrunta aceste comunitati.

Indicii Dezvoltarii umane al romilor:
Dezvoltarea fragmentelor mondiale in societatile industrializate
Privarea materiala a romilor si posibilitatile lor reduse de dezvoltare pot fi masurate estimand IDU in randurile populatiilor de romi. Datorita inconsistentei datelor disponibile (iar in multe tari chiar lipsa datelor segregate pe etnie), metodologia standard nu poate fi aplicata direct. Au fost facute incercari initiale de a estima IDU a romilor din Romania. Acestea sunt estimari brute dar consistente cu alte surse de informatie si studii particulare.
Longevitatea. Desi datele privind rata mortalitatii printre romii din Romania lipsesc, longevitatea poate fi estimata in baza ratei mortalitatii infantile, care este aproximativ de trei or mai mare decat in mediu pe tara. Fiind comparate cu alte tari care inregistreaza o rata a mortalitatii infantile similara, aceste tendinte arata o durata medie a vietii cuprinsa intre 63 si 64 ani. Durata medie a vietii in Romania in general este de aproximativ 70 ani. De aici rezulta ca indicele longevitatii romilor in Romania este de 0.64.
Invatamantul. Rata stiintei de carte a romilor adulti din Romania este de aproximativ 72 la suta. Desi datele privind rata inrolarii combinate brute lipsesc, estimarile expertilor estimeaza acest indiciu la 35 %. Rezultatul este urmatorul " indicele educatiei romilor este de 0.60
Produsul Intern Brut (PIB). Acesta este factorul cel mai necunoscut. Studiile efectuate la nivel de IDU sub-national in Brazilia si studiul PNUD/OIM privind saracia si veniturile estimeaza PIB pe cap de locuitor ca alcatuind 1/3 din cel mediu national (in jurul la $1,500 " masurat prin metoda paritatii puterii de cumparare (pentru Romania in general). Aceasta se soldeaza cu un indice a PIB in cazul romilor de 0.5. Deoarece IDU in Romania in general in 2000 era de 0,775, aceste estimari plaseaza valoarea IDU a romilor din Romania la 0.570. Acesta este comparabil cu acelasi indiciu inregistrat in 2000 in Botswana (0.572). Incertitudinile legate de aceste estimari cer examinarea unui sir de valori posibile a IDU. Luarea lor in consideratie ar plasa IDU alromilor din Romania intre asa tari cum sunt Zimbabve (0.551) si Swaziland (0.577).

De ce acest Raport?
Fara o dezvoltare durabila, posibilitatile si drepturile omului sunt incomplete.

Aplicarea paradigmei dezvoltarii umane in cazul minoritatilor marginalizate este un cadru nou pentru problemele romilor si include o concentrare a atentiei asupra drepturilor omului. Aceasta este deosebit de relevant deoarece studiul a scos la iveala faptul ca romii inteleg drepturile omului ca fiind indispensabil legate de accesul la munca si studii. O abordare care accentueaza importanta drepturilor omului in timp ce dezbaterile privind chestiunile de dezvoltare se extind, raspunde unei probleme majore care ii preocupa pe romi " existenta oportunitatilor si a sanselor. Studiul elucideaza dorinta minoritatii romilor de a se integra mai degraba decat a se asimila, situatie similara in toate cele cinci tari ale regiunii. Integrarea cere schimbarea dependentei financiare de sustinerea statului. Pentru a fi viabile, politicile de integrare trebuie sa abordeze trei deficiente majore in domeniile:

* Disponibilitatea posibilitatilor de incadrare in campul muncii
* Acces egal la educatie
* Participarea la administrare, in special la nivel local

Raportul se bazeaza pe premisa ca integrarea durabila a romilor poate fi atinsa doar atunci cand oportunitatile de dezvoltare sunt prezente. Posibilitatile de dezvoltare sunt indispensabil legate de drepturile omului, dar aceste legaturi nu au fost pe deplin explorate. Dupa prima decada de tranzitie si reforme de piata in Europa Centrala si de Est, cadre esentiale (desi nu totdeauna complexe) si legale pentru garantarea drepturilor umane ale romilor au fost puse in majoritatea tarilor. Totusi experienta ne sugereaza ca cadre legale pentru protectia drepturilor minoritatilor este o pre-conditie necesara dar insuficienta pentru integrarea durabila. Acest raport se bazeaza pe aceste notiuni si astfel incearca sa completeze paradigma cu unul care pune accent pe posibilitatile de dezvoltare ale romilor.

Raportul mai subliniaza cateva lacune majore ale politicii privind comunitatile romilor si grupurile vulnerabile in general:

* Lipsa unor date adecvate clasificate ce tin de situatia social-economica pentru promovarea unor politici corespunzatoare
* Lipsa unor solutii integrate care trateaza complex problemele comunitatilor marginalizate (spre exemplu unind invatamantul, munca, ocrotirea sanatatii si activitatile de dezvoltare a capacitatii in proiecte pentru comunitati)
* Constientizarea insuficienta a faptului ca crearea unor posibilitati de dezvoltare pentru grupurile vulnerabile este o investitie de lunga durata, in urma careia beneficiaza egal atat populatia majoritara cat si cea minoritara.

Raportul cauta sa ajute organele de decizie vizate sa abordeze aceste neajunsuri. El reprezinta inceputul unor dezbateri de durata privind posibilitatile de dezvoltare durabila pentru grupurile marginalizate. In calitate de Raport al dezvoltarii umane a PNUD, "Evitarea capcanei dependentei" se conformeaza aspectelor majore ale paradigmei dezvoltarii umane. Accesul la posibilitatile de dezvoltare este numitorul comun. O atentie deosebita (in concordanta cu mandatul si prioritatile PNUD) se acorda estimarii si reducerii saraciei si intrebarilor de felul cum Obiectivele Milenare ale Dezvoltarii pot fi aplicate in cazul comunitatilor de romi si transformate in posibilitati de dezvoltare concrete. Structura raportului este construita in jurul ariilor tematice ale dezvoltarii umane, fiecarui capitol revenindu-i o tema specifica: plasarea in campul muncii si veniturile, invatamantul, ocrotirea sanatatii, participarea politica si includerea sociala. Inceputul fiecarui capitol introduce ipotezele de baza care sunt ulterior testate si analizate in studiu. Sfarsitul fiecarui capitol contine concluzii intermediare. Capitolul final privind implicatiile politice identifica posibilitatile de dezvoltare durabila pentru romi si ofera sugestii pentru realizarea lor.

Constatarile principale ale studiului
Incadrarea in campul muncii

Datele din studiu vin sa confirme ipotezele de baza initiale privind plasarea in campul muncii, si anume ca cota somajului va fi mai mica decat se estima. Si intr-adevar, nivelul somajului in randul romilor in cele cinci tari din regiune contituie 40% - variind de la 64% in Republica Slovaca la 24% in Romania. Aceste cifre contravin estimarilor frecvente de aproximativ 100%. Sectorul neformal /tenebru este un generator important de oportunitati si un factor cheie in cazul somajului relativ scazut in Romania. Respondentii studiului nu considera abilitatile traditionale ca fiind cotate in economia globala. Iata de ce, aceste abilitati nu pot fi considerate eventuale solutii pentru solutionarea problemei somajului.

Cele mai importante motive pentru faptul ca nu se gaseste un loc de munca enumerate de catre respondenti au fost urmatoarele: "afilierea mea etnica", "declinul economic general din tara" si "abilitati neadecvate". Aceasta sugereaza ideea ca discriminarea pe piata muncii exista cu adevarat, dar nu este unica cauza a dificultatilor intalnite de romi in cautarea unui loc de munca. Nivelul scazut al abilitatilor si studiilor presupun, ca un patron rational, ce activeaza in conditiile economiei de piata, nu va favoriza romii atunci cand e vorba de angajarea la serviciu. Totusi varietatea interpretarilor cauzelor somajului reflecta de asemenea natura ciclica a problemelor somajului in randul romilor: competitivitatea scazuta a pietei muncii la moment este deseori cauzata de practicile discriminatorii si accesul limitat la studii in trecut

Venitul familiei

Datele din studiu arata ca nivelul saraciei printre romi in toate cele cinci tari este comparabil, indiferent de nivelul diferit al dezvoltarii economice. Saracia este mai drastica in sectorul rural decat in centrele urbane, ceea ce inseamna ca romii din localitatile rurale "dublu patimasi"; in plus la lipsa accesului la retelele serviciilor de asigurare sociala disponibile in sectorul urban, romii de la sate mai sunt privati si de accesul la resursele productive (in special pamant si capital de munca) necesare pentru o agricultura inerenta, reala. Datele in cauza mai arata ca pragurile saraciei nationale nu trebuie sa fie aplicate pentru a monitoriza saracia in cadrul comunitatilor de romi.

Un alt simptom al saraciei este cota cheltuielilor suportate de o familie pentru procurarea produselor alimentare. Doar in Republica Ceha aceasta cota este mai mica de 50% din suma totala a cheltuielilor. In alte tari ea variaza de la 52% in Ungaria la 69% in Bulgaria.

Studiul mai vine cu informatii suplimentare la capitolul vulnerabilitatii copiilor romi. Un numar substantial de copii romi sufera de subnutritie, chiar si in cele mai dezvoltate economii din regiune. Aceasta are efecte negative profunde asupra capacitatilor de studii si sanatatii lor si consecinte ulterioare nefaste in cazul eventualelor incercari de a scapa de saracie si dependenta culturala. Mai mult decat atat, saracia si consecintele sale sunt printre cauzele sistemice majore ale excluderi i si segregarii.

Cotele inalte ale saraciei si nivelul scazut al incadrarii in campul muncii fac familiile romilor dependente de bunastarea sociala si alte alocatii /plati de transfer. Structura transferurilor de stat difera de la tara la tara (in dependenta de specificul legislatiei nationale si/sau nivelul protectiei sociale). Cu toate astea, un numar impunator de familii din regiune sunt dependente de ajutorul statului pentru a supravietui (intre 16% in Romania si Republica Ceha si 44% in Republica Slovaca). Daca pensiile sunt considerate parte a beneficiilor acordate de stat, atunci nivelul dependentei familiilor atinge cota de 24% si 55% (in Republica Ceha si Ungaria respectiv). Drept rezultat, romii deseori nimeresc in cercul vicios al marginalizarii: stimulente slabe pentru a parasi retelele de asigurare sociala de astazi reduc probabilitatea de a scapa de cercul acesta al dependentei in viitor. In acelasi timp, incadrarea romilor in sectorul tenebru este mult mai redus in comparatie cu alte grupuri, deci un numar relativ mare de romi nu platesc impozitele pentru asigurarea sociala, necesare pentru a sustine aceste beneficii /indemnizatii. Aceasta cauzeaza o participare "asimetrica" a romilor la sistemele de bunastare sociala: activi la capitolul beneficii dar pasivi in ceea ce priveste contributiile. Aceasta asimetrie poate provoca in viitor excludere si intoleranta etnica.

Importanta relatiilor inter-comunitare neformale este o realizare neasteptata a acestui studiu. In timp ce romii conteaza pe sprijinul vecinilor (atat romi cat si ne-romi), totusi strategiile lor de supravietuire includ si recurgerea la imprumuturi banesti neoficiale, care se soldeaza cu dobanzi exorbitante. Acest model de asemenea promoveaza cercuri vicioase ale dependentei si crimei.

Invatamantul

Posibilitatile educationale reduse ale romilor astazi garanteaza perspective reduse de plasare a lor in campul muncii pe viitor Majoritatea parintilor romi pledeaza pentru scolile integrate

Datele din studiu reflecta magnitudinea segregarii in invatamant. In mediu, 19 la suta din copiii familiilor respondente frecventeaza scoli preponderent ale romilor (de la 12% in Cehia la 27% in Bulgaria). Rezultatele confirma afirmatia ca factorii responsabili de excluderea din invatamant (saracia, implicarea in operatiuni de generare a veniturilor, replicarea "culturii ghetto") au caracter sistemic. Studiul mai arata ca discriminarea in ceea ce priveste invatamantul are un caracter /natura dubla: discriminarea este si o consecinta a excluderii si totodata si cauza ei primara. Iata de ce abordarea acestor factori sistemici poate duce la reducerea discriminarii.

Datele mai arata ca parintii romi sunt deschisi fata de o varietate de optiuni, care pot imbunatati posibilitatile educationale ale copiilor lor (studii impreuna cu copiii din grupurile majoritare, frecventarea cursurilor de instruire in limba majoritatii, lectii suplimentare). Realizarea accesului egal la posibilitatile educationale trebuie sa devina un scop major al politicii indreptate spre comunitatile de romi, invatamantul integrat trebuie privit ca un mijloc primar in calea atingerii sanselor egale in ceea ce priveste invatamantul. Orice alte eforturi de a imbunatati statutul educational al romilor trebuie implementate in context cu obiectivul de lunga durata privind invatamantul integrat.

Datele din studiu nu confirma ipoteza privitor la limbile romilor ca mijloc de educatie. Folosirea limbii romilor nu a fost atat de larga pe cat se vehicula, chiar si acasa. Instructiunile de clasa in limbile romilor atat divizeazacat si integreaza; si atunci aceasta poate reduce accesul la posibilitatile de a studia. In orice caz studierea in limba romilor nu este o prioritate pentru parintii romi. In timp ce limbile romilor joaca un rol vital in ceea ce priveste pastrarea identitatii culturale, importanta lor in procesul educational nu trebuie sa fie exagerata. Competenta atinsa in limba majoritatii, si strategii clare pentru a atinge aceasta competenta " iata care trebuie sa fie obiectivul cheie al politicii in domeniul invatamantului.

Incadrarea prescolara are o importanta strategica pentru posibilitatile educationale. Acesta este nivelul la care incepe excluderea din sistemul educational si la care multe eventuale probleme pot fi evitate. Daca copiii romilor sunt incadrati in sistemul educational de la bun inceput, ei au mai multe sanse de a evita spirala saraciei, somajului si marginalizarii. Educatia prescolara ofera cele mai bune posibilitati de a integra copiii romi in sistemul de invatamant unitar. Inlaturand barierele legate de venituri /mijloace financiare ar putea fi un ale domeniu strategic cu un impact considerabil. Aceste probleme au fost cauzate de diminuarea subsidiilor pentru invatamant, fortand parintii sa suporte personal cheltuielile pentru scoala (ex. Plata pentru manualele scolare).

Cheltuielile publice sporite in aceste sectoare nu sunt cheltuieli publice pentru consum ci, mai degraba, o investitie in competenta de viitor a fortei de munca, capitalul uman, morbiditatea scazuta si o situatie mai buna a sistemului ocrotirii sanatatii.

Sanatate

Starea sanatatii in comunitatile romilor s-a deteriorat considerabil in ultima decada. Datele studiului insa arata ca respondentii nu sunt la curent cu aceste schimbari negative. Dimpotriva majoritatea respondentilor sustin ca starea sanatatii lor si a copiilor lor este "buna" sau "toleranta". Acest rezultat poate reflecta un nivel scazut al constientizarii si aspiratii limitate decat faptul ca comunitatile romilor se bucura de o sanatate foarte buna. Se pare ca aceeasi situatie este si in cazul asigurarilor medicale. Rezultatele studiului arata o acoperire /aplicare mai mult sau mai putin inalta. Doar in Bulgaria si Romania (unde 54 la suta si 63 la suta din respondenti sustin ca dispun de o asigurare medicala) numarul lor este relativ scazut. Conform respondentilor, problemele de sanatate sunt legate de obicei de incapacitatea de a procura medicamente si de a plati taxele cerute de programele de asigurare medicala. Datele mai sugereaza probabilitatea lipsei de informatii privind modul de functionare a sistemului ocrotirii sanatatii si respectiv populatia nu dispune de acces adecvat la serviciile medicale. Sunt necesare alte studii profunde ale aspectelor medicale legate de posibilitatile de dezvoltare pentru romi.

Copiii romilor formeaza o categorie aparte de risc la capitolul starii caracterizata de un nivel inalt al mortalitatii infantile sanatatii (in unele tari acest fenomen fiind extrem de pronuntat). Sanatatea femeilor este un alt domeniu problematic, datorita factorilor socioeconomici (saracia, alimentarea necorespunzatoare, acces limitat la serviciile medicale) si traditiilor culturale (nasteri numeroase si la o varsta precoce). Legatura dintre inspaimantatoarele cote ale mortalitatii infantile si rata sporita a fertilitatii sugereaza ca expansiunea capacitatilor si dreptului femeii de a alege (inclusiv cati copii sa aiba) devin o incercare enorma si o oportunitate pentru statutul medical al femeii si copiilor romi.

Problemele legate de accesul la serviciile medicale sunt de asemenea importante. Ele sunt cauzate in parte de platile in numerar cerute de la beneficiari; desi relativ mici aceste sume sunt deseori prea mari pentru romi. Accesul limitat la serviciile medicale in unele tari se mai datoreaza si lipsei documentelor de identitate si a certificatelor de nastere necesare pentru inrolarea in sistemul asigurarilor medicale.

Participarea politica si includerea sociala

Studiul nu sustine ideea initiala conform careia interactiunea sociala dintre romi si majoritatea comunitatilor nu sunt frecvente si ca sustinerea si solidaritatea de grup exista doar in cazul membrilor aceleiasi etnii. Relatiile "de mahala" si contactele intermediate de catre copii par sa domine interactiunile. "Copiii romilor si cei majoritari jucandu-se impreuna" este o optiune care apare destul de frecvent in intreaga regiune (60 la suta din respondenti in medie si 56% in Ungaria si 71% in Romania). Interactiunile inter-comunitare sunt dictate si din necesitati existentiale /de supravietuire. Interactiunile inter-comunitare s-au dovedit a fi mult mai frecvente decat se astepta, reflectand contactele si sustinerea intre grupuri, determinate de necesitati existentiale /de supravietuire. Interactiunea dintre romii saraci si majoritatea populatiei sunt mai frecvente, ceea ce presupune existenta sau aparitia unei solidaritati mai degraba de clasa (decat pe baza de etnie comuna).

Studiul mai sugereaza ca, contrar asteptarilor initiale, romii sunt dispusi sa interactioneze direct cu structurile de guvernare centrale si daca li se acorda posibilitatea, sunt de acord sa suporte responsabilitatile asociate. Aceasta concluzie trebuie sa fie reflectata in proiectele elaborate pentru a imbunatati relatiile inter-etnice si reduce excluderea sociala. Se afirma ca intr-o societate cu o populatie considerabila a romilor, participarea romilor la serviciile publice, administrarea de stat, politie si alte sfere a vietii publice trebuie sa aproximativ de proportii similare.

Dupa cum s-a mentionat mai sus, studiul afirma ca problemele ce tin de drepturile omului sunt percepute preponderent prin prisma posibilitatilor de dezvoltare, in timp ce dimensiunilor legale si politice li se acorda mai putina atentie. Aceasta se poate intampla si din cauza "agendelor de supravietuire" a comunitatii romilor. Indiferent de motiv, atentia este mai putin concentrata asupra infiintarii ministerelor romilor sau a canalelor de televiziune a romilor decat asupra educatiei sau plasarii romilor in campul muncii.

Contrar asteptarilor, romii pun putina incredere in intermediari in general. Limitat este suportul acordat liderilor neformali (romi sau ne-romi), organizatiilor non-guvernamentale si partidelor politice a romilor. Nivelul scazut al increderii atesta o absenta a reprezentantilor legitimi cara sa articuleze si prezinte interesele romilor. Aceasta se intampla datorita scindarilor interne in cadrul comunitatilor romilor si a mecanismelor neadecvate de reprezentare a intereselor grupurilor minoritare in general. In prezent romii nu cred ca interesele lor pot fi corespunzator reprezentate la nivel politic national prin intermediul mecanismelor democratice stabilite in prima decada a tranzitiei.

Sursa: Studiul regional PNUD/OIM. Optiunile sunt raspunsurile la intrebarea: "Pe ajutorul cui pot conta romii in tara dvs. Respondentii au fost rugati sa raspunda cu "probabil da" sau "probabil nu" in cazul fiecarei optiuni. Tabelul arata % raspunsurilor "da" la fiece intrebare.

Situatia este un pic mai optimista la nivelurile mai inferioare ale guvernului. Respondentii simt ca interesele lor sunt mai bine reprezentate de catre administratia publica locala " in particular in cazul problemelor existentiale de zi cu zi. Acesta este si nivelul la care reprezentarea si impactul politic sunt cel mai usor de atins, fara introducerea unor reforme institutionale sau compromisuri. Respondentii nu asteapta sustinere de la institutiile politice in general (care deseori sunt percepute ca abstractii) ci de la institutiile specifice capabile sa acorde suport tangibil, in domeniile plasarii in campul muncii si asistentei sociale in particular). Aceste atitudini contin o oarecare contradictie: in pofida faptului ca ei nu sunt pe deplin reprezentati, romii totusi asteapta sustinere de la institutiile de stat si cred ca statul este capabil sa faca aceasta.

Concluzii

Concluzia generala a raportului depaseste problemele integrarii romilor ca atare si se refera la procesul de integrare a celor cinci din regiune in Uniunea Europeana (UE): ele vor deveni membri prosperi ai UE daca romii si alte grupuri vulnerabile ale societatii vor fi integrati productiv in societatile tarilor lor, prin intermediul angajarii in campul muncii, studiilor si participarii politice. Fara o integrare corespunzatoare si un cadru amplu de dezvoltare care sa ghideze acest proces, posibilitatile oferite de catre integrarea in UE pot disparea repede. Riscul este, ca in caz de amanare, pretul platit pentru cautarea solutiilor pentru combaterea marginalizarii anumitor grupuri va fi imens de mare si s-ar putea sa fie sortite esecului. Pretul securitatii umane pentru excludere va evalua in forma de spirala, soldandu-se cu extremism politic si regrese ale procesului democratic. Dar integrarea este o strada cu dublu sens. Ea cere schimbari atat din partea majoritatii populatiei cat si din partea grupurilor minoritare, luand drept baza constientizarea faptului ca integrarea (ca oponent al excluderii sau asimilarii) este in interesul ambelor categorii. Integrarea cu succes va fi posibila doar daca comunitatea internationala impartaseste responsabilitatea cu guvernele nationale si sectorul privat in procesul de cautare a solutiilor pentru grupurile marginalizate cum ar fi romii.

Analizand posibilitatile de integrare ale romilor din perspectiva dezvoltarii umane, raportul face cateva concluzii specifice:

* Cadrul legal pentru protectia drepturilor minoritatilor etnice este o preconditie necesara dar nu suficienta pentru o integrare durabila. Fara posibilitati de dezvoltare, drepturile legale sunt nule
* Desi munca si discriminarea pe piata muncii sunt doua preocupari majore in comunitatile de romi, aluziile la 100% somaj in randul romilor sunt metodologic si practic incorecte.
* Veniturile familiilor de romi sunt mult dependente de indemnizatiile sociale si alte transferuri din bugetele centrale (ex. Pensii, indemnizatii pentru copii). Aceasta face ca participarea romilor la sistemele de protectie sociala sa fie asimetrica (de unde reiese ca ca grup, ei primesc mai mult decat platesc). Aceasta asimetrie este cauza importanta a invidiei sociale, iar in ultima instanta aceasta duce la excludere.
* Invatamantul integrat este un obiectiv major dar el nu poate fi consolidat strict pe o linie verticala (sus-jos) si/sau daca preconditiile cheie lipsesc. Integrarea in sistemul educational cere inlaturarea barierelor sistemice existente.
* Un numar impunator de copii romi sufera de subnutritie, ceea ce reduce radical posibilitatile lor de dezvoltare.
* Intermediarii existenti (partide politice si ONG-uri) nu se bucura de increderea comunitatilor de romi
* Nivelul de interactiune cu comunitatile majoritare este inalt, iar acesta este un potential atu pentru integritatea sociala si integrare.

Implicari ale politicii

Este mai usor de recomandat solutii pentru problemele cu care se confrunta romiidecat sa le aplici in practica. Menirea acestui raport nu este doar de a prezenta un nou set de recomandari. El cauta sa cuprinda complexitatea acestor probleme si sa sugereze cai pe care paradigma drepturilor omului sa fie aplicata, punandu-se accent pe posibilitatile dezvoltarii economice si umane. Recomandarile propuse in continuare vin sa sugereze modalitatile de aplicare a paradigmei dezvoltarii durabile in cazul problemelor romilor, si doar sa sugereze implementarea oarba a lor. Aceste recomandari mai au drept scop imbunatatirea cooperarii intre diversi parteneri implicati in solutionarea problemelor romilor.\

Romii si paradigma dezvoltarii

Acest raport si datele studiului pe care el se bazeaza constata ca " in pofida distinctivitatii lor culturale " romii se confrunta cu aceleasi probleme comune si pentru alte minoritati etnice din tarile ECE. Este usor de identificat aspiratiile si problemele expuse de respondentii studiului. Ceea ce ii diferentiaza pe romi de alte minoritati din ECE este impactul combinat al incercarii de exterminare in perioada celui de al II Razboi Mondial, politicile opresive de asimilare promovate de comunism si neglijarea destructiva din perioada post-comunista. Saracia, dependenta de asistenta sociala si lipsa interesului de a adopta politici proactive alcatuiesc mostenirea istorica a trecutului si radacinile cauzale ale excluderii sociale si a discriminarii cu care se confrunta romii astazi. Problemele enumerate mai sus sunt exacerbate de catre excluderea sociala si discriminarea impotriva romilor " prin violarea drepturilor lor umane. Dar deoarece cauzele problemelor romilor sunt de natura socioeconomica si legate de saracie, accesul imbunatatit la posibilitatile de dezvoltare este o preconditie pentru realizarea deplina a drepturilor lor umane. O asemenea imbunatatire are cateva aspecte majore. Abordarile posibile pentru fiecare din aceste aspecte sunt elucidate in cele ce urmeaza.

Invatamantul

Educatia prescolara este primordiala pentru imbunatatirea posibilitatilor educationale ale copiilor romi. Cheltuielile pentru invatamant trebuie tratate ca o investitie de lunga durata si sa beneficieze de asistenta financiara acordata de catre UE. Eforturi suplimentare se cer pentru a identifica si promova perspectivele educationale pentru copii talentati ai romilor

Educatia este elementul cheie in programele de scurta, medie si lunga durata menite sa sustina posibilitatile de dezvoltare a romilor si trebuie sa li se acorde cea mai mare prioritate. Initiativele strategice in domeniul educatiei deseori nu reusesc sa reflecte multidimensionalitatea problemelor din acest domeniu. Dupa cum se afirma in acest raport, nivelul scazut al educatiei printre romi nu se datoreaza doar "modelelor excluzioniste ale sistemelor educationale". El mai atesta si o competenta scazuta in majoritatea limbilor, venituri insuficiente pentru procurarea hainelor si manualelor pentru copii si o absenta a modelelor, care sa ateste un succes prin intermediul procesului de invatamant.

Etalarea(pre)conditiilor percepute pentru respectarea drepturilor umane


alarea(pre)conditiilor percepute pentru respectarea drepturilor umane

Sursa: Studiul regional PNUD/OIM. Se bazeaza pe raspunsurile date la intrebarea: Care preconditii sunt cele mai importante pentru a asigura respectarea drepturilor tale umane?

Politicile educationale trebuie sa se bazeze pe doi piloni: integrarea si participarea. Integrarea trebuie sa fie privita ca cea mai buna cale " daca nu unica " de egalizare a oportunitatii educationale in ultima instanta. Alte masuri indreptate spre imbunatatirea statutului educational al romilor trebuie sa fie conceput in contextul acestui obiectiv de lunga durata. Oricare optiuni fiind alese, ele trebuie sa includa comunitatile romilor in acest proces.

In masura posibilitatilor, reforma sistemului de invatamant trebuie sa se conformeze unui set de principii generale impuse de donatori (vezi mai jos), pentru a evita mesajele, abordarile si proiectele conflictuale. Castiguri importante ar putea rezulta din cooperarea PNUD cu alte organizatii internationale si donatori (UNESCO, Institutul Societatii Deschise si Fondul NU pentru copii " UNICEF, acestea fiind doar cateva) in asemenea domenii cum ar fi reforma curiculara. Masuri coordonate care ar face scolile mai tolerante fata de diversitate si sa imbunatateasca programele de instruire vocationala, ar atrage o sustinere mai mare din partea mai multor agenti.

Sistemele educationale in majoritatea tarilor ECE nu reflecta pe deplin diversitatea culturala a acestor societati. Deoarece reforma educationala (in particular cea a curicumurilor) este deseori stanjenita de diverse prejudicii, specialistii din invatamant din tarile cu probleme de natura multiculturala pot fi de un mare folos. Mobilizarea voluntarilor ONU, sau chiar constituirea unui "Corp Educational" (aidoma Corpului Pacii) au putea incuraja schimbarile culturale.

Educatia prescolara este esentiala pentru imbunatatirea posibilitatilor educationale ale copiilor romi. Consolidarea sustinerii educatiei prescolare trebuie sa fie privita ca o prioritate de catre autoritatile publice centrale si municipale. ONG-urile au rol important de jucat in acest caz, si multe dintre ele chiar acorda servicii de educatie prescolara. Dar aceasta asistenta suplimentara nu trebuie sa diminueze responsabilitatea statului de a implementa politici educationale solide la nivel local. In particular, politica statului nu trebuie sa ezite sa combine eligibilitatea parintilor pentru asistenta sociala cu frecventarea scolii de catre copiii lor.

Schimbarea "sistemului special de scoli" in care sunt inclusi atat de multi copii romi, si care formeaza un sire intreg de obstacole in calea sistemului de invatamant integrat " este un alt domeniu care solicita o implicare politica majora. Un progres mai rapid in acest sens este posibil daca strategii incluzive sunt aplicate in aceste si institutiile educationale generale. Scolile speciale in acest caz pot fi transformate in centre de resurse unde pedagogii din scolile ordinare ar putea fi pregatiti pentru invatamantul integrat.

Deoarece invatamantul neadecvat este legat de saracie, politicile privind cheltuielile din bugetul de stat alocate pentru invatamant trebuie sa fie schimbate. Alocarile pentru invatamant trebuie privite ca o investitie pe termen lung si sa beneficieze de finantarea din partea UE. Aceasta sustinere poate sa fie facuta sub forma acordarii de manuale gratis si alimentarea copiilor la scoala, in special la nivelul scolii primare. Aceste masuri for actiona si ca o protectie /sustinere a elevilor din familiile sarace, indiferent de apartenenta lor etnica, in loc sa fie categorisiti ca reprezentanti ai unui specific etnic grup ca atare. Povara financiara a bugetelor educationale impuse de aceste masuri vor fi mai mici considerabil mai mici decat povara de viitor asupra infrastructurii asigurarii sociale impreuna cu sustinerea populatiei cu abilitati de munca necompetitive.

Introducerea si extinderea scolilor cu internat saptamanal, ca o forma de asistenta a familiilor sarace trebuie de asemenea sa fie luata in consideratie. Suplimentar la promovarea includerii educationale a copiilor romi, aceste scoli ar putea spori nivelul aspiratiilor si sa sustina educatia medicala /sanitara (in particular privind alimentatia). Nici scolile cu internat nu sunt ferite de probleme: "exportul copiilor cu capacitati" in scolile cu internat ar putea slabi legaturile cu comunitatea, si calitatea beneficiilor educationale si socializare prestate de ele este deseori mai joasa decat in scolile obisnuite. Dar aceste scoli functioneaza in conformitate cu principiile incluzive si participatorii, ele pot oferi alternative educationale superioare si pot oferi copiilor romi modele de roluri pozitive.

In final eforturi speciale se cer pentru a identifica si promova prospectele educationale ale copiilor talentati ai romilor. Crearea unui "Fond Unit al Romilor" pentru a sustine invatamantul universitar (sau cel vocational superior) al copiilor talentati (asemanator Fondului Unit pentru Colegiul Negrilor in SUA) este una din asemenea posibilitati.

Plasarea in campul muncii

Investitiile in posibilitati de plasare in campul muncii pentru grupurile vulnerabile astazi iese din cadrul strict al implicarii lor in piata muncii

Datele studiului PNUD/OIM definesc categoric plasarea in campul muncii ca o veriga cruciala dar lipsa in politicile de integrare a romilor. Potentialele beneficii de viitor menite sa ajute romilor sa atinga nivelul de dezvoltare al altor populatii din ECE desigur justifica investitiile facute in romi astazi. Aceste investitii trebuie facute cu atentie, pentru a asigura o sporire a oportunitatilor de dezvoltare si sa nu incurajeze cultura dependentei.

Cateva principii generale privind plasarea in campul muncii trebuie sa fie luate in consideratie. In primul rand " impactul economic si non-economic deplin al diverselor optiuni politice trebuie analizate si estimate. Investitiile in posibilitati de plasare in campul muncii pentru grupurile vulnerabile astazi iese din cadrul strict al implicarii lor in piata muncii. Ele includ efectele de beneficiere de lunga durata asupra sferei asigurarilor sociale si a sistemului securitatii sociale. In al doilea rand, in ceea ce priveste educatia, participarea pe piata muncii este o precopnditie pentru eliminarea modelelor de excludere sociala. In ultimul rand, politicile sociale trebuie sa aiba un caracter clar de obtinere a bunastarii prin munca si sa consolidezestimulentul de a cauta un serviciu. Respectarea acestor principii este unica cale viabila pentru a evita dependenta.

Angajarea la serviciu prin intermediul unor proiecte elaborate corespunzator de activitati publice poate fi in concordanta cu aceste principii. Proiectele "Orasul frumos" lansate de catre PNUD in intreaga regiune ("Bulgaria frumoasa" si "Romania frumoasa" spre exemplu) " care mobilizeaza administratia publica centrala si locala cat si resursele donatorilor la curatirea si reconstruirea spatiilor si structurilor publice importante in asa fel incat sa presteze posibilitati serioase de angajare " sunt exemple demne de urmat. Deoarece aceste proiecte se bazeaza tipic pe donatii si alocatiile bugetare special rezervate pentru acest scop, ele nu prezinta un pericol pentru stabilitatea fiscala sau macroeconomica.

Cat priveste invatamantul, participarea activa a romilor si altor grupuri vulnerabile la administrarea acestor activitati publice este un lucru obligator. O atentie deosebita trebuie sa se acorde integrarii, dezvoltarii capacitatii si mobilizarii sociale. Implicarea activa a comunitatii, in schimbul unor asteptari pasive "ca cineva sa faca ceva" trebuie sa devina sine qua non al proiectelor de activitati publice. In timp ce comunitatile de romi trebuie sa primeasca suport financiar extern pentru proiectele comunitare, ele trebuie sa se organizeze pentru a efectua un lucru specific si sa fie responsabili de atingerea rezultatelor scontate. Spre exemplu, problemele legate de infrastructura locativa sau de vecinatate a romilor trebuie sa fie o chestiune de "asigurare a romilor cu mijloacele necesare pentru asi construi propriile case si imbunatati starea sanitara proprie" si nu "construirea caselor si imbunatatirea sanitatiei pentru romi".

"Efectele multiplicatorii ale investitiilor" trebuie sa fie considerate posibile. Companiile participante la asemenea proiecte de activitati /lucrari publice trebuie rugate sa angajeze romi, deoarece acest tip de angajare poate suscita abilitatile si experienta lor pe piata muncii. Dar impactul acestor activitati este mai mare cand este acompaniat de dezvoltarea capacitatii in cazul antreprenorilor romi. Angajarea romilor la constructia sau reconstructia spatiilor locative pentru romi este dezirabila. Dar impactul al investitiei acelorasi bani in proiecte de lucrari publice efectuate de catre companiile private ale romilor cu muncitori romi este si mai mare. Odata aceste companii infiintate si stiu cum sa exploateze forta de munca a romilor care este relativ mai ieftina (dar productiva) ei vor fi capabili sa faca fata sustinerii externe aflata in descrestere.

Programele de lucrari publice trebuie sa fie considerate in contextul dezvoltarii economice locale si descentralizarii in general si decentralizarii fiscale in particular. Aceasta presupune implicarea agentilor locali in cautarea de solutii pentru problemele locale (asa cum sunt si problemele romilor) " in special deoarece agentii locali sunt mai bine informati despre conditiile locale decat persoanele de decizie de la centru. Aceasta nu inseamna ca municipalitatile trebuie sa genereze veniturile necesare pentru finantarea acestor proiecte de sinestatator.

Experienta fondurilor de investitii sociale (FIS) trebuie sa fie re-estimata foarte atent in aceasta ordine de idei. FIS focalizate asupra comunitatilor romilor trebuie sa aiba o orientare investitionala si nu sociala asa cum era in trecut. Pentru platitorii de taxe, banii FIS sunt un imprumut al Bancii Mondiale care urmeaza a fi rambursat de catre generatiile viitoare. Pentru guvernele locale, acesti bani sunt granturi fara obligatiuni de rambursare severe. In forma lor curenta, FIS-urile nu sesizeaza o legatura stransa intre "impumutatorii" resurselor investite in aceste proiecte (cum ar fi platitorii de impozite) si beneficiarii lor (guvernele locale). Lipsa unor legaturi stranse intre aceste doua parti slabeste potentialul FIS. Impunerea (cel putin partiala) a obligatiilor de rambursare pe umerii beneficiarilor si conectarea FIS-urilor cu parghiile municipale sau managementul flexibil al bunurilor municipale ar face FIS-urile mai durabile.

Reforma sistemului de asistenta sociala

Principiul "beneficiilor net pozitive pentru eforturi net pozitive" trebuie sa insoteasca principiul solidaritatii in incercarea de a sprijini sistemele de asistenta sociala

Natura dependenta a sistemelor de asistenta sociala in tarile ECE presupune ca beneficiile sociale pot usor slabi motivatia romilor de a munci. Politica sociala trebuie sa fie considerata in contextul eforturilor de a reduce culturile dependente si de a incuraja intentiile de a adopta strategii de viata proactive. Totusi aceasta este posibil de facut in cadrul politicilor menite sa sporeasca nivelul veniturilor prin sporirea abilitatilor de pe piata muncii.

Principiul "beneficiilor net pozitive pentru eforturi net pozitive" trebuie sa insoteasca principiul solidaritatii in incercarea de a sprijini sistemele de asistenta /asigurare sociala. Politica sociala trebuie sa promoveze ideea ca "existenta pe baza asistentei sociale" este mai putin atractiva decat incadrarea in activitati generatoare de venituri. Atunci cand un antreprenor rom incearca sa infiinteze o afacere sau sa auto-angajeze, asistenta sociala nu trebuie anulata imediat. Este necesara o perioada de tranzitie pentru a asigura individul cu un venit minim in perioada de constituire a afacerii. Beneficiarii asistentei sociale trebuie sa li se acorde atatea sanse individuale cat e posibil in optiunile lor de sustinere. Spre exemplu, muncitorii neangajati trebuie sa fie scutiti de taxe in schimbul indemnizatiilor pentru somaj, daca ei incearca sa se auto-angajeze sau sa-si infiinteze propria afacere. Pentru beneficiarii asistentei sociale care nu doresc sau sunt incapabili sa-si infiinteze propria afacere, asistenta trebuie sa fie legata de activitati duse spre beneficiul comunitatii sau al societatii pe larg. In acest context, asistenta sociala trebuie legata de proiectele de lucrari publice. Alocarile pentru asistenta sociala trebuie sa fie administrate de catre sau strans coordonate cu organele administrative responsabile de proiectele de lucrari publice. Proiectele de dezvoltare locala, in special la nivel municipal pot juca un rol important in aceste activitati. Dar municipalitatile nu trebuie lasate singure in stradania lor. Resurse trebuie mobilizate din fondurile rezervate de catre institutiile administratiei publice centrale pentru aceste scopuri cat si de la donatori si organizatiile comunitare. Reformele politicii sociale care incearca sa elimine culturile de dependenta prin reducerea beneficiilor pentru familiile sarace se pot solda cu efecte foarte dureroase. Acesta poate fi cazul copiilor a caror sanatate si nutritie pot depinde de beneficiile prestate de programele pentru sustinerea veniturilor. Totusi datele prezentate in acest raport cer categoric ca regimurile existente de politica sociala sa lase copiii romilor " poate chiar majoritatea lor " nealimentati. Acesta este cazul in special in Bulgaria si Romania. Inconsecutivitatea politicilor sociale existente inlatura / deplaseaza un argument major impotriva reformarii politicilor sociale pentru a elimina culturile dependente.

Mecanismele de aprovizionare care au grija ca asistenta sociala sa corespunda scopurilor propuse trebuie sa fie introduse pe larg in tarile din ECE. Plata indemnizatiilor sociale efectuata in numerar trebuie sa fie limitata si inlocuita cu alte instrumente care faciliteaza procurarea unor categorii de produse de prima necesitate. Experienta "stampilelor alimentare" in Statele Unite " cand asistenta sociala ia forma unor stampile speciale (sau carduri electronice) care nu pot fi folosite pentru procurarea alcoolului tigarilor s.a.m.d. " trebuie sa fie studiata pentru eventuala sa aplicare in tarile ECE. Toate aceste mecanisme isi au punctele lor slabe desigur: stampilele alimentare pot fi vandute pentru bani folositi la procurarea tigarilor pentru parinti si nu a laptelui pentru copii. Mecanismele date trebuie privite ca instrumente secundare ale strategiilor de reducere a saraciei. Totusi, introducerea unor asemenea mecanisme pot ulterior consolida reformele politicii sociale de obtinere a bunastarii prin munca.

Protectia sanatatii

Statutul sanatatii romilor si accesul lor la asistenta medicala nu trebuie analizate in izolare de problemele dezvoltarii economice, culturii si a aspiratiilor sociale. Indicii starii sanatatii trebuie sa fie parte a Obiectivelor Milenare ale Dezvoltarii (OMD) stabilite la nivel national si luate drept punct de pornire in dezbaterile detaliate privind stilul de viata si tipajul /modelele (de) familiei. Anumite probleme specifice din acest domeniu trebuie abordate intr-o maniera ostila.

Acest fapt este aparent in cazul ratei inalte a mortalitatii materne, care reflecta un sir de factori ce sunt in afara accesului redus la sistemul ocrotirii sanatatii. Acestea includ rata sarcinilor adolescentine, care nu poate fi redus fara eforturi de comunicare indreptate spre schimbarea stilului de viata si aspiratiilor tinerilor romi. In mod similar, subnutritia copiilor nu este cauzata doar de veniturile joase si rata inalta a somajului. Cu parere de rau, familiile numeroase contribuie la agravarea acestei probleme, astfel in cat o imbunatatire durabila nu este posibila fara lansarea unor campanii de planificare a familiei.

In timp ce problemele legate de sanatatea romilor au un caracter multidimensional, aceste legaturi nu sunt luate in consideratie la implementarea proiectelor de protectie a sanatatii romilor.

Incadrarea universala a romilor in sistemul de protectie a sanatatii, cu anumite aranjamente pentru asigura continuitatea prin intermediul unui singur medic, trebuie sa fie scopul final al reformei sistemului de protectie a sanatatii. Un asemenea aranjament ar spori dramatic accesul la tratamentul ambulatoriu si educatia medicala. Se cer generate initiative si resurse pentru extinderea si echiparea centrelor medicale din sate. Daca e posibil, aceste eforturi trebuie imbinate cu sustinerea studentilor romi de la medicina, interesati de cariera medicala pentru a se angaja ulterior la aceste centre. Noi criterii si proceduri trebuie practicate pentru plasarea in "scolile speciale" pentru elevii cu handicap, daca se vrea evitarea plasarii in aceste scoli a copiilor romi sanatosi. Masuri preventive contra HIV/SIDA trebuie sa fie integrate in politicile sociale privind alte probleme legate de sanatate (abuzurile de droguri, planificarea familiei). Rolul educatiei medicale, in special in randul tinerilor, este crucial in aceasta ordine de idei.

Protectia sanatatii este un alt domeniu unde o cooperare mai stransa intre agentii internationali este posibila si dezirabila. Agentiile care include si Organizatia Mondiala a Sanatatii, Fondul ONU al Populatiei si UNICEF au facilitati specifice de expertiza si deci si avantaje comparative in diferite arii de implicare tinta (vaccinari, graviditati adolescentine, planificarea familiei, alimentatia copiilor). Organizatiile cu avantaje comparative intr-un anumit domeniu trebuie sa coordoneze activitatea diversilor donatori in aria lor de expertiza.

Includerea sociala

Date cantitative mai relevante sunt necesare pentru a pune baza formularii unor politici focalizate asupra romilor si alte comunitati marginalizate

Sustinerea dorintei grupurilor vulnerabile din tarile ECE de a se integra social este unica cale viabila de a preveni aparitia unui strat al populatiei sarace, bolnava si in afara oricarei clase atunci cand aceste tari vor adera la UE. Totusi includerea sociala presupune dobandirea statutului de cetateni si contribuabili reali (si nu doar formali) care se bucura de drepturisi obligatiuni. Asigurarea romilor cu documente de identitate si certificate de nastere sunt niste pasi primordiali pentru atingerea unui asemenea statut si elemente importante in scoaterea comunitatilor romilor din "debora legala" in care s-au pomenit. Multe din politicile ce ii vizeaza pe romi astazi contin elemente ale modelelor pre-tranzitional de asimilare.

Includerea sociala presupune consolidarea comunitatilor marginalizate, dandu-le posibilitatea si responsabilitati pentru a evita dependenta. Atat indivizii cat si institutiile trebuie sa inteleaga bine de ce includerea este in interesul de durata atat al romilor cat si al comunitatilor majoritare. Includerea sociala trebuie abordata din "ambele parti". Activitatile comunitare intreprinse pentru a sustine cultura, limba si traditiile romilor, in cadrul si in afara scolii, trebuie sa se bucure de o sustinere mai ampla. Noi tipuri de lideri care imputernicesc si sunt responsabile in fata comunitatilor romilor trebuie sa fie incurajate. Decentralizarea guvernului, in special administratia publica pentru a promova participarea romilor la administrarea locala, poate fi extrem de benefica in acest caz. In acelasi timp, mesajul pe care trebuie sa il schimbe atat comunitatile majoritare cat si cele minoritare trebuie sa fie clar prezentat /propus. Programul PNUD al Agendei locale 21 care pune accent pe mobilizarea sociala si decentralizare ca cai spre includerea sociala, ar putea fi extrem de importante la acest capitol. Componentele integrarii romilor ar putea fi adaugate la prioritatile Agendei locale 21 si criteriile de evaluare in tarile din ECE. Promovarea tolerantei fata de romi este in special importanta in cadrul institutiilor de consolidare a legii. Activitatile in acest domeniu trebuie sa includa traininguri pentru a preveni opresiunea si brutalitatea si sa promoveze cunoasterea si respectarea drepturilor omului, in special printre institutiile politiei, judiciare si corectionale. Recrutarea romilor pentru lucru in aceste institutii este un mod adecvat de promovare a tolerantei si diversitatii in cadrul acestor institutii, si acest fapt trebuie incurajat. Deoarece ele incurajeaza interactiunea si intelegerea mutuala, asemenea politici sunt niste investitii de durata in coeziunea sociala..

Legislatia anti-discriminatorie nu schimba de la sine pozitia sociala a romilor dar poate avea un impact simbolic major in demonstrarea faptului cum societatea si reprezentantii ei valoreaza comportamentul non-discriminator. Promovarea romilor si reprezentarea lor in institutiile de stat trebuie codificata si institutionalizata. Dar includerea sociala nu poate fi realizata fara proiecte de sustinere a dezvoltarii economice. Aceasta este aparent in cazul politicilor locative si de utilizare a loturilor de pamant. Renovarea locuintelor delapidate din mahalalele de tigani duce nu doar la imbunatatirea conditiilor de trai ale romilor si incadrarea constructorilor romi in munca si traininguri: aceasta poate duce si la reducerea barierelor de interactiune cu comunitatile majoritare, promovand astfel includerea sociala. Pasi trebuie intreprinsi pentru a lichida /prelua proprietatea romilor asupra ariilor de"debora legala". Multe din familiile de romi traiesc in salase sau facilitati de jure posedate de administratiile publice centrale sau locale abandonate sau deposedate /rapite de catre posesori ne-romi. Desi comunitatile romilor deseori joaca rolul de posesori de facto ai unor asemenea proprietati, absenta titlurilor legale de posesie a acestor proprietati impiedica conectarea legala ale acestor salase la electricitate, apa si alte sisteme de infrastructura. In plus la promovarea includerii sociale, conversia lui de facto in drepturi de proprietate de jure pentru romi ar promova activitatile de generare a veniturilor de catre noii antreprenori romi instariti.

Date cantitative mai relevante trebuie aduse pentru a pune baza formularii unor politici focalizate asupra romilor si alte comunitati marginalizate. Mentinerea unor date statistice desagregate etnic, in asa domenii ca inregistrarea somajului poate fi problematica din cauza dorintei de a evita discriminarea sau stigmatizarea identificarii impuse. Bugetul familial si studiul fortei de munca trebuie sa fie folosite pentru a genera date segregate dupa etnii. Aceste instrumente de studiu pot furniza informatii adecvate, demne de incredere privind oportunitatile de dezvoltare, nivelurile marginalizarii si magnitudinea problemelor specifice ce trebuie solutionate fara a aduce prejudicii sau a ameninta individul.

Imbunatatirea activitatii de coordonare a donatiilor: spre un cod comun al conduitei

In lipsa unei coordonari corespunzatoare diferiti donatori vor repeta aceiasi curba a invatarii, perpetuand ineficiente in implicarea la nivel local

Coordonarea efectiva intre donatori este o cerinta cheie pentru succes in proiectele pentru romi. Respectarea unor anumite "reguli de joc" comune este considerata ca o preconditie pentru a spori impactul proiectelor focalizate asupra romilor. Diferiti donatori deseori lucreaza cu unele si aceleasi comunitati fara sa-si coordoneze activitatile sau sa faca schimb de informatii " cu exceptia impartasirii pe marginea "cazurilor cele mai reusite", atunci cand proiectele au luat sfarsit. Cele mai importante aspecte ale acestor proiecte sunt " experientele negative, constientizarea faptului cand si unde a esuat un proiect, informatii despre partenerii de incredere " deseori este tratata ca o "informatie secreta". Diferiti donatori deseori repeta aceiasi curba a experientelor, perpetuand ineficiente in implicarea la nivel local. Elaborarea si adoptarea unui "cod comun de conduita" menit sa promoveze coordonarea activitatilor donatorilor ar putea fi de un real folos in acest caz. Ideal ar fi ca fiece donator sa includa obligatoriu urmatoarele elemente in proiectele sale pentru romi:

* Incurajarea unei mai mari coordonari intre donatori la elaborarea si implementarea proiectelor. Practica curenta de organizare a intrunirilor informative intre agentii pentru schimb de informatii si cooperare trebuie extinsa intr-o cooperare mai practica intre donatorii implicati in proiectele destinate romilor.
* Fiecare varianta de proiect trebuie sa raspunda cerintelor de baza privind durabilitatea /viabilitatea in termeni de accesibilitate si reducerea subsidiilor de termen scurt. Proiectele nu trebuie sa promoveze culturile dependente si nu trebuie sa elaboreze o strategie pe etape la inceput.
* Inainte de lansarea unui proiect intr-un anumit domeniu, alti donatori anterior sau potential implicati in acest domeniu trebuie consultati, cel putin la nivel neoficial. Aceste consultari trebuie sa ofere un forum pentru schimbul de experiente negative. In general, o coordonare maxima intre diverse proiecte lansate de diversi donatori este dezirabila. Daca cativa donatori sunt activi in unul si acelasi domeniu, initierea unei cooperari pentru a evita dublarea eforturilor si minimaliza costurile de implementare. Cooperarea mai poate promova si coordonarea regionala (sub-nationala) a resurselor alocate pentru proiectele destinate romilor, ceea ce va face implementarea proiectelor mai usoara si mai transparenta
* . Atunci cand e posibil donatorii trebuie sa lucreze cu cativa parteneri intr-o comunitate individuala pentru a asigura elementul competitivitatii. Aparitia "monopolurilor locale" ce controleaza accesul la resursele donatorilor pot ave consecinte mult pre negative asupra comunitatilor in care proiectele in cauza sunt implementate.
* Atunci cand e posibil proiectele trebuie sa fie unite in grupuri. Proiectele care abordeaza probleme diferite dar cu afinitati intre ele trebuie sa fie co-administrate sinergistic, unind spre exemplu proiectele in domeniul ocrotirii sanatatii si sanitatii si proiectele educationale si cele generatoare de locuri de munca.
* Impactul real al proiectului, trebuie mereu sa fie criteriul primar de evaluare a proiectului (opus celuia de complianta /corespundere a bugetului cheltuielilor actuale). "Ce s-a schimbat de fapt?" este intrebarea logica (dar uneori dificila) care se cere pusa la finele unui proiect. Atunci cand e posibil, trebuie introduse sistemele standarde de evaluare a impactului proiectelor destinate romilor in domeniu, cu indicii si cote de nivel interne masurabile si consistente. Inainte de lansarea unui proiect, conditiile initiale relevante trebuie analizate amanuntit, pentru a dezvolta contextul relevant pentru evaluarea impactului proiectului.
* Donatiile trebuie tratate ca capital investitional, iar eficienta proiectului trebuie evaluata prin aplicarea criteriilor economice. Costul oportunitatii acestui capital trebuie neaparat memorizat " care activitati nu pot fi sponsorizate ca rezultat al adoptarii deciziei de a finanta un proiect dat?
* Diferentierea intre organizatiile "non profit" si "Business ONG-uri" trebuie facuta pentru a reduce scepticismul in cadrul comunitatilor unde ele sunt active. Bazarea pe propriile declaratii ca "noi nu suntem pentru profit" este deseori insuficienta. Donatorii trebuie sa investeasca mai mult in investigatiile privitor la istoricul ONG-urilor cit si in monitorizarea activitatii lor. Intocmirea profilurilor de felul "cine este cine" a potentialilor parteneri si schimbul de informatii va ajuta la sporirea transparentei si raspunderii si reduce posibilitatilor pentru coruptie in cel de-al treilea sector.

Un asemenea cod de conduita nu poate servi drept un set de reguli obligatorii. Dar chiar daca a luat forma unor intruniri neformale a organizatiilor implicate in problemele, un asemenea cod ar putea promova dezvoltarea unor abordari viabile a problemelor existente. Site-ul PNUD pe problemele romilor (http://roma.undp.sk) poate fi folosit pentru amplasarea informatiei diversele programe ale donatorilor, documentatia de proiect, si alte date relevante pentru promovarea unei coordonari mai bune prin intermediul transparentei informationale.