Ştiu că unii dintre ei fură – dar pentru aste există poliţie, să-i prindă, nu să-i acopere. Ştiu că unii dintre ei cerşesc, uneori agresiv. Ştiu că s-au dus în Occident să cîştige un ban grămadă – unii din cerşit, alţii din furat, dar alţii din îndeletniciri onorabile. Unii dintre ei mă calcă pe nervi cu muzica lor dată la maximum şi cu obiceiurile lor ţigăneşti, dar sînt, ca să zic aşa, ţiganii mei. Mă cert cu ei, cînd mă enervează, dar, omeneşte, nu pot decît să mă solidarizez cu ei cînd sînt ameninţaţi cu moartea în altă ţară. Şi cu ţiganii mei şi cu ţiganii din alte ţări. Dacă am ajuns în secolul 21, ca oameni chipurile civilizaţi, să vrem să-i omorîm pe ţigani, cum bag de seamă că recomandă anumiţi cititori ai ediţiei on line a Cotidianului laolaltă cu o grupare extremistă italiană, nu să le fie aplicată justiţia ţiganilor infractori, ca tuturor infractorilor, mă tem că am luat-o razna la capitolul solidarităţii umane, pur şi simplu. Mîine îi omorîm pe ţigani, poimîine pe chinezii care au invadat Europa, iar răspoimâine pe europenii care nu se conformează standardelor noastre locale de civilizaţie. E vreun european care să nu se simtă ameninţat de cutumele locale?

Sursa: http://teodorescu.blog.cotidianul.ro

Nume

Email

Website

Titlu

Comentariu micsoreaza | mareste

Am citit si sunt de acord cu Termenii de utilizare.

Scrie caracterele din imagine

Adauga comentariu