Se vorbeşte, din nou, mai mult şi mai vehement, despre romi. Ţiganii „iar n-au şapcă”, e cuvântul de ordine, dacă ştiţi bancul. Problema nu e nouă, doar că în ultimele săptămâni spiritele sunt prea încinse. Cazul morţii lui Marian Cozma a resuscitat şi mai mult rasismul. La noi şi în Ungaria deopotrivă.

Cum văd românii situaţia, cam ştim, vedem, auzim. E supărare, e ură, e şi discernământ. Cum văd radicalii maghiari treaba, am prezentat cu ceva vreme în urmă, tot aici. Am vrut să aflu, însă, cum se vede problema şi din interior, în comunitatea romilor. Aşa că i-am întrebat pe trei dintre cei mai buni cunoscători ai problemei: Vasile Ionescu, preşedintele Romathan, fost consilier de stat, Gelu Duminică , sociolog şi directorul executiv al Agenţiei pentru Dezvoltare Comunitară „Împreună”, şi Vasile Burtea, sociolog.

Vasile Ionescu a redectat un text programatic, un manifest (vezi fişierul ataşat la sfârşitul postării), pe care îl propune dezbaterii. E o prezentare mai largă, cu învăţăminte şi numai bună pentru reflecţii. Textul conţine informaţii despre istoria romilor din România, despre relaţia cu români şi propune soluţii. E mai lung, dar merită parcurs. L-am primit pe YMessenger şi, tot acolo, am purtat discuţia de mai jos. Urmează, apoi, răspunsurile lui Gelu Duminică şi Vasile Burtea. Plus protestul organizaţiilor rome şi mesajul preşedintelui Băsescu.

Marius Cosmeanu (2/26/2009 12:56:30 AM): Care e istoria, pe scurt, a acestui text? S-a născut ca un manifest sau a devenit manifest?

Vasile Ionescu (2/26/2009 12:57:40 AM): Nu e încă un manifest, pentru că încă nu e public. Este rezultatul unei reflecţii personale, a experienţei mele de 20 de ani în Mişcarea romă. Textul este consecvent schimbărilor de perspectivă a noii ordini mondiale, care, în opinia mea, nu e doar de natură economică şi geostrategică, ci şi una a "căderii", pe unele segmente, în trecut, în radicalism. Romii, din această perspectivă, constată mai degrabă un nou apartheid european, o reghettoizare şi excludere. Am trimis deja un Document de poziţie („Abordarea politicilor publice pentru rromi”) instituţiilor statului (ataşat acestei postări - M.C.). Manifestul e o extindere explicativă a acelui document. În plus, Manifestul este adresat în aceeaşi măsură, poate chiar în primul rând, rromilor.

Marius Cosmeanu: Pare o "casetă neagră" a istoriei romilor. Cum e percepută situaţia de acum în rândul romilor?

Vasile Ionescu: Părerea mea e că linşajul mediatic de la „criza Mailat” până acum a facut ca unii să abandoneze reprezentarea intereselor rromilor, preferând să aştepte vremuri mai bune. Totuşi, criza reală este în modul în care instituţiile statului îşi asumă responsabilităţi reale, rolul ONG-urilor fiind doar cel al unui parteneriat activ şi, fireşte, a monitorizării. Momentan, statul tace.

Marius Cosmeanu: În privinţa iniţiativelor statului sunt sceptic. Cred că va face ceva numai dacă situaţia va fi la limită sau mai gravă. Ori la presiunea Bruxelles-ului.

Vasile Ionescu: Sunt sceptic in privinta Bruxelles-ului, problematica rromă a fost repasată statelor, iar criza actuala redă forţa statelor.

Marius Cosmeanu: Statul e impotent, ok, dar din ce văd eu în dezbaterea publică, partea mai iresposabilă nu e politicul.

Vasile Ionescu: Asistăm la un faliment al politicului, motivat nu doar de noua lege a colegiilor uninominale, cât mai ales de lipsa unor forţe proaspete, motivaţia fiind păstrarea „vechilor” sub obedienţa administraţiei, pentru a utiliza „maşina de vot" rromă.

Într-un stat de drept, responsabilitatea apărării cetăţenilor de pericole se face de către instituţii specializate. De fapt, toată această agendare politică şi mediatică ascund recrudescenţa unui rasism manifest, pentru că orice criză, pentru a fi detensionată, are nevoie de un „ţap ispăşitor”.

Marius Cosmeanu: Cât de puternic recepţionati pericolul?

Vasile Ionescu: Nu există un pericol real, de proporţii, ca în anii 90, perioadă a peste 30 de conflicte interetnice, dar incidente rasiale şi, mai ales, presiune psihică există.

Marius Cosmeanu: Nu văd cum am ieşi din situaţia de acum: romii nu au puterea necesară, societatea civilă e slabită, statul e cu ale lui, rasismul revine...

Vasile Ionescu: Personal, ştiu că tot ce s-a câştigat în România, s-a făcut din greu, şi asta ieşind în stradă. Societatea civilă rromă are de spus un cuvânt greu şi o vor face.

Marius Cosmeanu: Percepţia e că nu sunteţi destul de uniţi, ca sa formulez diplomatic.

Ce inţelegi prin cuvânt greu de spus?

Vasile Ionescu: Spre deosebire de alte ţări, ca număr şi ca elită performantă, societatea civilă rromă are un renume bun, necompromis. Nimeni nu e prea unit, contează 50+1, iar la noi procentul e cu mult mai mare chiar decât cel românesc, ba chiar mai mare decât al parlamentului european.

Marius Cosmeanu: Cum pot reacţioana, care sunt formele, pârghiile societăţii civile rome? Sau ce crezi că ar trebui să ştie românii, azi, despre romi şi nu ştiu sau habar nu au? E ceva esenţial care le scapă?

Vasile Ionescu: Aici găsesc că e o problema reală, subdezvoltarea reţelelor de comunicare

Marius Cosmeanu: Adică?

Vasile Ionescu: Nu există măcar o publicaţie a rromilor, nu apar cărţi, doar rapoarte de implementare a proiectelor. Ministerul Culturii, din păcate, nu-şi face treaba, deşi Strategia de îmbunătăţire a situaţiei rromilor l-ar cam obliga. La fel, Departamentul Relaţiilor Interetnice. Sunt instituţii care au ca obiect constituţional sprijinirea păstrării valorilor culturilor minorităţilor naţionale.

Marius Cosmeanu: Bun, ştii ce îţi vor răspunde? Că suntem într-o economie de piaţă, descurcaţi-vă! Ştii bine ca un ziar finanţat de stat, aşa şi e, ca la stat...Te întreb, sincer, de ce nu au romii un ziar al lor, profi? Sunt convins că ar putea avea şi o televiziune. Bani ar fi.

Vasile Ionescu: E suficient să privim dacă nu la minoritatea maghiară, care şi-a desăvârşit autonomia culturală, măcar la minoritatea armeană.

Marius Cosmeanu: Uite, îţi trimti un text pe care l-am primit azi prin e-mail. Needitat.

Vasile Ionescu: Să vedem.

Desi eu nu am nimic cu populatia rroma...

Avelo Bahtalo Elvetia !

Rusine pentru mass-media manelizata din Romania !

Presa din Franta a inceput sa ne catalogheze tigani acum 15 ani.

Presa din Italia nu ne scoate din tigani, iar elvetienii ne spun ciori si corbi.

Norvegienii se plang ca sunt victime ale inselaciunilor din partea tiganilor romani care le vand cupru pe post de aur.

Toate aceste natiuni au insa un numitor comun: presa locala, ziaristii din aceste tari, isi apara conationalii, aratand cu degetul Romania, natiune care in proportie de 70 % ajunge in Europa sa se identifice cu sintagma de "Tzigania" sau tara tiganilor europeni.

Cum s-a ajuns aici ? Nu discutam despre impotenta diplomatiei romanesti care, si-a facut o traditie din a fi una din cele mai, nu slabe, ci fricoase, lipsite de reactie diplomatii europene, care nu face mai nimic sa apere pozitia romanilor in lume [ in Elvetia ciorile de romani sunt striviti in presa de o saptamana si nu exista inca nici o reactie oficiala a MAE, ca doar de aia platim taxe si impozite ], ci discutam despre faptul ca, in Romania, este poate singura situatie in care mass-media, nu numai ca nu ia apararea romanilor care tind sa fie identificati cu etnia rroma, insa promoveaza o Romanie manelista.

Discutam cu un prieten, manager la o companie elvetiana din Romania, care, pe marginea atacurilor la adresa romanilor din Elvetia, despre care am scris aici, mi-a transmis aceste lucruri :

"Draga Iulian,

Vad si remarc, pe buna dreptate, ca romanii sunt supusi unui tir de acuzatii ingrijoratoare in Elvetia. Sincer este prima oara cand in tara mea, conationalii mei se pronunta cu asemenea agresivitate la adresa unei natiuni europene, insa, hai sa vedem cum s-a ajuns aici.

Eu, stii bine, lucrez si locuiesc in Romania de 5 ani.

Dragule, sunt socat de faptul ca, in presa romana, nici macar un singur ziar nu a scris editoriale de atitudine fata de linsajul mediatic la care sunteti supusi in Elvetia. Sunt surprins sa vad ca oficialii din politica voastra externa se fac ca nu vad si ca nu aud, si nu se declara, oficial, macar ingrijorati de escaladarea acestor lucruri la adresa romanilor in presa elvetiana.

Pai daca voi nu va aparati, cine sa va apere? Stii de exemplu faptul ca, au existat luari de pozitie din partea presei germane, adica au ajuns ziaristii nemti sa-i apere pe romani, in vreme ce ziaristii vostrii nu spun nimic ? Pentru un elvetian este o chestiune ciudata, pe care o poate elucida doar traind in tara voastra. Pentru ca, sa ma ierti insa, programele voastre TV abunda de productii centrate pe imaginea tiganilor.

De Revelion am vazut o chestiune groteasca, am vazut cum niste valori istorice ale romanilor, erau jucate de catre niste celebritati locale carora voi le spuneti manelisti. Fetita mea invata la scoala germana din Bucuresti, iar colegii ei discuta in pauze despre aventurile unei printese in filmul Inima de Tigan. In ziarele voastre, nuntile, divorturile si viata tiganilor fac cap de afis, astfel incat intreaga imagine a tarii este construita in jurul lor, astfel incat, cum vreti sa nu fiti identificati cu ei ; adica, cultura voastra ca popor deja este asimilata de cultura tiganilor romani, si cred ca este un eveniment unic, in care o etnie fara civilizatie sa domine un intreg popor si aici ma refer la faptul ca, vina o poarta mass-media care este centrata si preocupata sa faca audienta, exacerband la maximum imaginea tiganilor, astfel incat, in mod firesc tara voastra a ajuns sa fie asimilata cu locul de bastina al tiganilor europeni."

Sinuosul drum al lebedei din Austria catre graterele faraoancelor si magraonilor a trecut invariabil prin presa romana. Iata ca aceasta goana dupa audienta, care implica scoaterea in prim-plan al non-valorilor, al manelistilor, au adus Romania la stadiul de cultura facuta sub coviltirul carutei.

Mega-productii gen Inima de Tigan sau Regina, nu trebuie sa uitam ca au avut audienta maxima de exemplu in ziua alegerilor, atunci cand ROMANII [ nu rromii ] nu fost mai preocupati sa nu rateze episodul respectiv, decat sa isi exercite dreptul la vot.

Am facut aceasta paralela pentru ca, in cursul acestei dimineti am discutat telefonic cu Ambasadorul Romaniei la Berna.

Domnul Sava, s-a declarat incantat de faptul ca sunt preocupat de imaginea romanilor in Elvetia, si sincer mi s-a parut a fi un diplomat, care este plin de intentii bune, insa este cam legat de maini si de picioare. Asta pentru ca, dansul mi-a spus ca a informat MAE despre ceea ce se intampla in presa elvetiana la adresa romanilor [s-au lipit ostentativ afise infatisand ciorile de romani inclusiv pe strazile oraselor elvetiene ] si asteapta o reactie a oficialilor romani. Insa, interesante sunt cifrele avansate de domnia sa, care ne demonstreaza faptul ca, Elvetia chiar era ultima tara din Europa care avea dreptul sa ne catalogheze drept ciori, si sa discute, despre un referendum care sa interzica cetatenilor romani, dreptul la libera circulatie pe teritoriul tarii lor.

Astfel pe piata muncii din Elvetia exista circa 750000 de muncitori straini, in aceasta tara posibilitatea de a muncii la negru fiind redusa. Din acesti 750000 de muncitori straini din Elvetia, doar putin peste 3900 sunt romani, adica sub un procent, astfel incat prezenta

romanilor este extrem de redusa. Insa, din acesti 3900 de romani care muncesc in Elvetia, si din cauza carora nu mai au loc sa respire elvetienii, in proportie de 90 % sunt oameni de o inalta probitate profesionala si morala : manageri MBA, profesori, medici adica romani care reprezinta cu cinste tara noastra. Este evident astfel faptul ca, cel putin in cazul acestor atacuri xenofobe din presa elvetia, MAE trebuia sa intervina, pentru ca romanii se simt efectiv abandonati de toata lumea, adevarati fii ai ploii.

Un profesor roman care preda la catedra unei universtitatii din Berna imi spunea : " Am invatat la Oxford, predau de peste 20 de ani, insa nu am crezut ca o sa apuc ziua in care, la curs, studentii sa ma intrebe daca nu cumva si eu am rude tigani in familie ! Nimeni nu ne apara, nici presa romana, nici autoritatile romane, nimeni, astfel incat nu ne mai ramane decat sa ne punem cenusa in cap, sau sa renuntam pur si simplu sa mai declaram ca suntem romani ! Inainte de '89 eram priviti cu simpatie aici, noi romanii, eram considerati oameni eminenti, insa in numai 20 de ani, am ajuns sa primim in bloc eticheta de tigani. Si cum sa nu o faca, daca in presa romana nimeni nu vorbeste de romanii de succes, de romanii inteligenti, si asta pentru ca ziarul se vinde numai daca il are pe prima pagina pe Guta, Minune, etc. Eu refuz sa ma las manelizat, insa asta se pare ca este echivalent cu a renunta sa ma mai consider roman.

Tara mea se cheama Romania, nu RRomania!" *

Dati mai departe !

Asa poate ajunge si la un ilustru oficial, care sa ne apere CA DOAR DE ACEEA II PLATIM NU ??????????????

Marius Cosmeanu: Ce ai putea să le răspunzi?

Vasile Ionescu: L-am primit şi eu, nu merită atenţie.

Marius Cosmeanu: Nu cred că e o opinie singulară, dar, dacă nu vrei, nu comentăm.

Vasile Ionescu: Problematica minorităţilor naţionale nu poate fi tratată în dimensiuni aritmetice, ci de drepturi.

Marius Cosmeanu: Cum vezi problema peste 5 ani?

Vasile Ionescu: Peste 5 ani, actuala generaţie de politicieni va fi primenită, iar „re-europenizarea” României va fi şi mai vizibilă. Potenţialul de schimbare socială a minorităţii rrome e recunoscut, în aproape 20 de ani am reuşit mai mult decât în 200, de la Iluminism încoace.Vom rata şi mai puţin, pentru că ceea ce ne solidarizează este nu doar istoria unui trecut comun, ci şi a unui prezent violent cu noi

Marius Cosmeanu: Sună bine, really, să dea Domnul!

Vasile Ionescu: Devla.

Marius Cosmeanu: Ce ai face în problema asta dacă ai fi premier? Care ar fi principalii paşi în următoarele 6 luni?

Vasile Ionescu: Fireşte, aş sprijini adoptarea Legii statutului minorităţilor naţiomale. Aş reface Legea administraţiei publice, redefinind subsidiaritatea.

Marius Cosmeanu: Ok, concret, ce ar însemna asta? Ce schimbări ar simţi, nu neapărat în aceste 6 luni, romii de rând? Cum i-ar afecta direct?

Vasile Ionescu: În sensul unei definiri a drepturilor fundamentale ale minorităţilor naţionale. Asta ar presupune o cetăţenie naţională şi locală bazată pe egala deminitate şi acces la resurse de dezvoltare, deghettoizarea, desegregarea, moartea rasismului etc.

Marius Cosmeanu: Ce ar trebui să simtă românii în urma acestor schimbări?

Vasile Ionescu: Românii ar trebui să simtă, măcar ca buni creştini, ce a spus Isus Christos: Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia în Noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-am dat-o lor, ca să fie una, precum Noi una suntem. Biblia, Sfânta evanghelie dupa Ioan, 17:21-22.

Marius Cosmeanu: Merci frumos. Servus.

Vasile Ionescu: Noapte bună!

***

Marius Cosmeanu: Cum vedeţi situaţia, ce e de făcut pe termen scurt?

Gelu Duminică: Era de aşteptat ca lucrurile acestea să se întâmple. Din lipsa unor acţiuni care să ducă la eliminarea tensiunilor existente.

Marius Cosmeanu: Care ar fi trebuit să fie acestea?

Gelu Duminică: Vedem acum efectele acţiunilor perverse pe care instituţiile statului, pe de o parte, şi organizaţiile nonguvernamentale, pe de altă parte, le-am avut faţă de teme extrem de sensibile. Dar, principalul responsabil pentru ce se întâmplă cu cetăţenii României, indiferent de etnie, este statul român, care, tacit, a acceptat tot ce se întâmplă de atâta timp şi, mai mult de atât, a încurajat.

Marius Cosmeanu: Mai exact?

Gelu Duminică: Nu au existat proiecte în zonele în care foarte mulţi cetăţeni au plecat afară şi nu au elaborat nimic în sensul reabilitării socio-economice a zonelor respective, ca oamenii să se poată întoarce acasă. Din punctul meu de vedere este o încurajare a migraţiei pe simplul motiv că: „lasă, că pleacă de aici, şomajul o să scadă, banii vin acasă şi copii sunt îngrijiţi de bunici”. Zone etalon în privinţa romilor sunt Ţăndărei (Ialomiţa), Craiova şi Vaslui.

Marius Cosmeanu: Ce ar trebui să facă românii?

Gelu Duminică: Să nu gândească majoritatea printr-o minoritate. Să nu eticheteze, să nu ia definiţia a treia din DEX: „Ţigan. Epitet dat unei persoane cu apucături rele”. În momentul în care pui o astfel de etichetă pe întreaga minoritate, să nu te mire când şi alţii fac acelaşi lucru cu tine. Ceea ţie nu-i place, altuia nu-i face! Din tot ceea ce se întâmplă acum în Italia, chiar dacă suntem solidari cu cei de acolo, ar trebui să învăţăm că toate valorile europene, de demnitate umană, nu sunt vorbe aruncate în vânt şi chiar trebuie să le respectăm.

Marius Cosmeanu: Ce se poate face pe termen lung, concret?

Gelu Duminică: Din punctul meu de vedere, ar trebui create modele. Eu totdeauna dau exemplul a ceea ce am făcut noi când am mers într-o ţigănie cruntă din Măcin, în judeţul Tulcea. Ne-am dus la copiii de acolo, în cadrul unui program UNICEF, şi am început cu o întrebare adresată unor copii din şcoala primară: „Ce vreţi să fiţi când veţi fi mari?” Şi am dat şi două exemple: modelul infractorului, extrem de cunoscut, şi cel al intelectualului, de asemenea, extrem de cunoscut. Am avut o surpriză că ai noştri copii au ales să fie şmecheri, tipologia infractorului. Pentru că, au explicat ei, vor maşini, bani etc.

Marius Cosmeanu: Cînd asta?

Gelu Duminică: Prin 2001, 2002. În momentul acela, noi l-am identificat pe singurul elev rom din liceul din Măcin şi l-am sprijinit să ajungă la facultate. Sigur, meritul a fost al lui. În momentul, însă, în care a ajuns la facultate, l-am cooptat în organizaţia nostră şi l-am trimis să facă programe în comunitatea lui, în Măcin. Pentru vizibilitate. Adică nu mai mergea Gelu Duminică să vorbească cu autorităţile, ci Andrei Constantin, adică el. El discuta cu primarul, el discuta cu comunitatea... şi a căpătat o altfel de imagine. Peste doi ani am mers şi am întrebat acelaşi grup de copii, aceeaşi întrebare: „Ce vrei să te faci când vei fimare?” Andrei Constantin sau tipologia infractorului? Numărul copiilor care au vrut să fie ca Andrei Constantin a crescut fantastic de mult... Atunci? Ce trebuie făcut? Ne trebuie modele. Marginalizarea, automarginalizarea, excluziunea, autoexcluziunea nu pot fi eliminate decât prin crearea de modele de reuşită. Altfel, voi interioriza atât de bine treaba asta încât ajung să cred că nu voi reuşi niciodată pentru că sunt inferior. Pentru că asta mi se spune zilnic. Mie mi-a spus tată, când eram copil, că dacă vreau să reuşesc în viaţă trebuie să depun un efort dublu faţă de un român.

Marius Cosmeanu: Aceeaşi chestie se înzâmpla şi la maghiari.

Gelu Duminică: Da. Şi îmi mai spunea tata, că poţi să ţii un om în spate zece ani, dacă îl dai jos o să spună „ţiganu’ dracului”... Asta mi se spunea când eram mic.

Marius Cosmeanu: Cum vedeţi presa din România în problema aceasta?

Presa este etalonul societăţii. În momentul în care 70% dintre români nu îi vor ca vecini pe ţigani, e „normal” ca presa să îi înjure pe ţigani. E „explicabil” de ce presa înjură ţiganii. La noi e aşa: sunt român sadea dacă am câştigat premiul Grammy, cum e cu Damian Drăghici, dar sunt ţigan borât dacă am furat un portofel. În momentul în care Drăghici a câştigi Premiul Grammy, nicăieri, dar nicăieri nu s-a spus că e rom.

Marius Cosmeanu: Ca şi cu Steaua, când a câştigat Cupa Campionilor. Erau Jenei, Belodedici, Bölöni, Duckadam, Weisenbacher, Lăcătuş...

Gelu Duminică: Da, toţi erau români J. Aduceţi-vă aminte de Bölöni. Când juca la Steau şi la naţională, era marele jucător român Ladislau Bölöni. Cînd a plecat de la naţională, ca antrenor, au spus că s-a vândut bozgorul... Înainte era român sadea. Sau luaţi exemplul lui Bănel Nicoliţă. Când Steaua a bătut Espagnol, Bănel a dat două goluri. A doua zi presa: „Jucătorul român al Stelei, care a făcut şi a dres...” La Madrid, când a dat autogolul, presa de a doua zi a scris că „S-a înecat ca ţiganul la mal”... Când faci ceva bun, eşti român. Când faci ceva rău, observi că nu mai eşti român...

Marius Cosmeanu: Ce credeţi că ar trebui să ştie românii despre romi, îndeosebi?

Vasile Burtea: Ceea ce cred eu că nu ştiu românii despre romi sau nu vor să ştie este că romii sunt etnia cea mai apropiată de obiceiurile şi cultura românească. Adică, ceea ce sunt romii la ora actuală, erau românii, fără nicio deosebire, acum 80, cel mult 150 de ani. De fapt, s-au format împreună. Când au venit romii aici, după anul 1050, poporul român şi limba română era în proces de definitivare. Aşa am învăţat noi la şcoală. Au crescut împreună. Foarte mulţi romi au devenit români, cum foarte mulţi români au devenit romi. Prin căsătorie, prin alte împrejurări. Ca şi Kogălniceanu, cu origine dublă, ca şi Iorga (tatăl lui era rom, iar mama era aromâncă) sau Anton Pann, care era dintr-o familie de căldărari veniţi din Bulgaria. Ca să dau câteva exemple mai cunoscute. Apoi, credeţi dumneavoastră că romii care erau bucătari la boierii neromi sau romi (că nu toţi boierii au fost romi, cum nu toţi robii au fost majoritari), făceau în prealabil un curs de gastronomie? Şi-au adus zestrea lor culturală. Ei veneau dintr-un spaţiu cultural care avea o anumită vechime.

Aşadar, ceea nu înţeleg românii este că egocentrismul acesta, că noi sunem buni şi ăilalţi sunt răi, nu duce la nimic. Uitaţi-vă la mass media, se vorbeşte de violatori romi din Italia şi se dau imagini cu aşezăminte de romi. Când a fost subiectul cu Mailat, l-au pus la zidul infamiei. Dacă 24% din violatorii din Italia sunt din România, hai să vedem câţi sunt romi. Dacă am avea verticalitate, am zice: cutare a făcut, cutare este cetăţean român de etnie română, cutare de etnie romă, cutare de etnie maghiară ş.a.m.d. Ne-am tot învăţat să băgăm gunoiul sub preş şi trăim în această autosuficienţă care niciodată nu ne va perfecţiona. Brucan, când a spus că ne trebuie 20 de ani, cu bună ştiinţă a omis un zero.

Marius Cosmeanu: Chiar credeţi că ne trebuie 200 de ani ca să ieşim din situaţia aceasta?

Vasile Burtea: Nu cred, sunt convins. Din acest motiv, şi cei care pleacă sunt mai convinşi decât mine. Şi nu sunt etniile conlocuitoare, e etnia majoritară. Şi înainte de 1989, au plecat unii, vezi Doamne, ca să lupte împotriva comunismului. S-au rupt ei în luptă pe acolo. Când am fost la Braşov, la demonstraţie, cu cătuşele pe mână, nu a fost o scrisoare de solidaritate din partea unui Brucan ş.a.m.d. Dar, măr rog...

Marius Cosmeanu: Ce ar mai fi de spus?

Vasile Burtea: Treaba asta cu „ai noştri” şi „ai voştri” este o mare prostie din punctul meu de vedere. Păcat că nu folosim din balcanismul acesta ceea ce este frumos şi bun, ceea ce ne-a dat Dumenzeu, ci folosim apucăturile astea, de împărţire a lumii. Poate că criza asta ne va aduce cuţitul la os. Lecţia asta cu Italia e urâtă, dar, pe de altă parte, arată şi majoritarilor ce înseamnă să fii umilit, ce înseamnă să fii hăituit, ce înseamnă să faci aprecieri globale, aşa cum făceau majoritarii şi presa majoritară în anii ’90. Toţi erau ţigani, nu era conflict inter-etnic, ci conflict social, erau ăştia buni şi drepţi împotriva infractorilor... Apoi, se incendiau comunităţi şi se linşau oameni. Este aceeaşi faţă a istoriei într-o altă perioadă şi într-un alt loc.

Sursa: http://blog.cosmeanu.ro

Comentarii (1)

Aboneaza-te la fluxul de comentarii